Hanul Greceanului
==Hanul Greceanului==
Mai tarziu numit Hanul Dedu sec. XVIII-1878 Podul Mogosoaiei cu Str. Doamnei
Hanul a fost construit de Radu Greceanu spre sfarsitul sec. al XVIII-lea. In 1827 Diamandi Dedu devine proprietar. Hanul este demolat in 1887-88 si pe locul lui este construit Palatul Nifon, 1900.
Se afla in suburbia Doamnei,pe podul Mogosoaei,peste drum de fostul local al consulatului rusesc. Nu se stie precis cand s'a infiintat acest han, dar in 1821, se numea Hanul Greceanului deoarece era pe proprietatea Grecenilor care se intindea din actuaul Bulevard Elisabeta si pana in strada Doamnei.
Mai tarziu, probabil fiind vandut negustorului Dedu, si-a schimbat numele.
In jurul anului 1840, se afla acolo renumita cofetarie a lui Constantin Lefteru zis si Alexandru Elefterescu. La aceasta cofetarie si-a inceput in 1841 ucenicia Vasile Capsa(1827-1879) cel care va infiinta celebra *cofetarie Capșa.
Intre 1844-1849 cand balurile erau destul de dese si in special carnavalul se bucura de multa trecere din partea boierilor si a bur-ghezilor, intr-una din pravaliile Hanului Dedu, germanul I. Varemberg era acela care inchiria, vindea si lucra tot felul de costume fanteziste pentru asemenea ocazii. "Acest negustor in anunturile lui, aducea la cunostinta inaltei nobilimi si cinstitului public ca magazinul din Hanul Dedu cat si colectia din sala Momolo se pot vizita incepand de la 9 dimineata, toata ziua,iar daca cineva doreste sa-si faca si un domino nou "poate porunci si int-un curs de 12 ceasuri va fi gata, cu un pret cuvincios". In timpul fiecarui carnaval,cand dadea anunturi la ziare, Varemberg nadajduia ca "se va bucura de acea incredintare de care a fost cinstit in anii trecuti."
In anul 1848, negustorul german Andrei Karnbach isi muta din Hanul Grecilor magazinul sau de croitorie pentru copii, primul inacest gen la noi in tara. In anul 1849, gasim ca intr-una din pravaliile hanului, germanul Carol Knappe deschide primul magazin de lampi si articole de menaj.
In primii ani de negustorie el introduce, pentru prima oara in Bucuresti, lampile cu ulei de rapita dovedite ca foarte bune, pentru vremea acea pentru care motiv si Teatrul National intrebuinteaza incepand din anul 1854 in locul lumanari care, oricat erau de bune, faceau fum si inegreau localul. Hanul Dedu a fost un local cunoscut pentru negustoria lui Carol Knappe care introduce mai tarziu lampile-ceasornice si modeloare cu tot felul de rapita, ce dadeau o lumina foarte dulce; in special erau folosite in camerile de culcare. Pe la 1880, aceste lampi erau in mare trecere la toate casele boeresti din Bucuresti si chiar in tara intreaga. La 1871 hanul avea inspre podul Mogosoaiei "un sir de pravalioare joase, fara etaj, strambe, scoase in strada de puteai sa te prinzi de strasina".
Se pare ca Diamandi Dedu proprietarul hanului a decedat în 1832 iar hanul a rămas urmașilor săi. Este posibil ca hanul sa fi fost vandut deoarece hartile lui Rudolf Arthur Borroczyn din 1844-1846 ne arata ca imobilul se afla in proprietatea unui anume Iancu Pombuco.
O alta stire refereritoare la acest han o gasim in testamentul mitropolitului Nifon, care in 1874, muta casele lui din podul Calitiei (Calea Rahovei) in seminarul care ii va va purta numele, iar printre alte venituri care le acorda seminarului sunt, si acelea ale hanului Dedu pe care il cumparase cu cativa ani inainte.
Pe locul acestui han s-a construit mai tarziu Palatul Nifon,un adevarat monument arhitectonic pentru Bucuretii anului 1900. [1]
Loading comments...
Referinta: |
- ↑ George Potra - Hanurile bucureştene, 1943
