Teatrul Cismeaua Rosie

==Teatrul (de la) Cișmeaua Roșie==

Teatrul Cișmeaua Roșie Adresa: Adresa : Podul Mogosoaiei Ani in existenta: Sec. XVIII- Google Maps In cladire au functionat: Teatrul Cișmeaua Roșie Autori: Cornel D. ; Georges Eneas(Facebook) *Calea Victoriei *Teatre

Cișmeaua Roșie

În afara de Cișmelele de la Curtea Domneasca si din curțile unor mari boieri, la data de 25 iunie 1787, sunt menționate si cișmelele aflate în folosința obștii bucureștene: Cișmeaua Roșie, cea de la Sărindar, de la poarta banului Filipescu, de la poarta banului Ralet si de la poarta boierilor Cornesti, lângă Biserica Enei. Într-un document datat 20 mai 1811, sunt menționate cele 17 cișmele ale Bucureștilor, câte număra capitala la acel moment. Astfel, în București aprovizionarea cu apa se putea face de la cele doua cișmele situate pe Podul Târgului de Afara, și de la chioșcul lui Mavrogheni, de la Biserica Alba, de la cișmeaua amplasata pe Podul Mogoșoaiei, de la metohul Episcopiei de Râmnic, mânăstirea Colței, mânăstirea Sfântul Sava, sau de la vistierul Filipescu, vornicul Isac Ralet, vorniceasa Catrina Greceanu, Ioan Hagi Moscu, vornicul Câmpineanu, banul Costache Ghica, vornicul Grigore Ghica, vorniceasa Zmaranda Filipescu, vornicul Stefan Văcărescu si banul Racovița.

Cișmeaua Roșie, era situata la coltul de miazănoapte al intersecției Podului Mogoșoaiei cu Ulița Fântânii, si a fost, în prima jumătate a secolului al XIX lea un important reper topografic bucureștean ; ea a dat numele sau unei mahalale a orașului(Cișmeaua Roșie) si celui dintâi teatru bucureștean. Mai târziu acolo a fost o sala vestita de bal si eventual un spital de război.

Din hrisovul lui Mavrogheni de la 11 noiembrie 1786, aflam anul in care aceasta cișmea a fost înființată(1786). Cișmeaua Roșie a fost dărâmata în 1856, având o existenta de numai 70 de ani. Cișmeaua era zidita in cărămidă(roșie), netencuita, si de aici a venit si numele sub care a fost cunoscuta. Doua laturi se sprijineau pe clădirea învecinata, iar cele doua laturi libere erau una spre Pod(al Mogoșoaiei) si cealaltă spre Ulița (Fântânii). Poziția cișmelei implica faptul ca aceasta a fost zidita cu un timp înainte de construirea clădirii.

Cișmeaua avea o forma dreptunghiulara, cu latura mare pe linia Podului, măsurând 2,85 stânjeni, iar cu cea mica de 1,55 stânjeni, sau după sistemul metric 5,48 m si 3,03 m. Pe la 1836 cișmeaua nu mai primea apa pe olane(conducte). Canalizarea primitiva se stricase si conductele se astupaseră cu mâl. In bazinul Cișmelei curgea acum apa de Dâmbovița, pompata de la „Stabilimentul Fântânilor" de sub Mihai Voda(Casa Apelor).

In aceste condiții proprietarul imobilului, Ionița Constantin, se plângea constant la Consiliul Municipal ca i se umple pivnița de apa si ca aceasta ii distruge zidurile. Astfel încât pe 20 aprilie 1856 se ordona demolarea fântânii.

In ciuda faptului ca fântâna a dispărut, numele a mai fost folosit pentru un timp. Astfel strada pe coltul căreia a fost fântâna (Ulița Fântânii Boului)(Str. Berthelot) a purtat o vreme si numele de Ulița Cișmelei. Iar la un moment dat s-a împărțit în doua: la capătul central(Podul Mogoșoaiei) se numea „Ulița Cișmelei Roșii", iar capătului periferic(strada Popa Tatu) se numea „Ulița Fântâna Boului".

Teatrul Cișmeaua Roșie

Într-o casa aflata in vecinătatea Cișmelei Roșii, la intersecția Calea Victoriei cu strada Al. Popov, pe la 1817 a fost înființat primul teatru din București, de către Domnita Ralu, o personalitate foarte culta si inteligenta, fiica a domnului Ioan Caragea. Reprezentațiile aveau loc într-o sala cu parter si trei rânduri de loji. Acest teatru a luat si el numele de „Cișmeaua Roșie”.

Nicolae Filimon un pasionat al teatrului nu pierde ocazia de a contribui la evoluția acestei instituții; la 8 sept 1818, reprezentația piesei "Italiana în Algir" este ținută la teatrul de la Cișmeaua Roșie, din mahalaua Popa Dirvas, numita apoi Biserica Alba de pe Podul Mogoșoaiei. Aici se aduna lumea buna a capitalei, inclusiv suita domnitorului. Sub aceste circumstanțe încep sa se evidențiaze formarea automatismelor spectatorului: atenția acordata deopotrivă scenei si salii, preocuparea pentru descifrarea afișului, dezbaterea pe marginea subiectului si a naturii piesei, participarea la „ritualurile de socializare” desfășurate cu ocazia spectacolului (în sălile alăturate se puteau servi dulcețuri si rachiuri, iar în sălile mai depărtate, ascunse bine privirii, slugile ce așteptau boierii duși la comedii le probau hainele si le fumau ciubucele). „Contrastul dintre un lux exorbitant cu pretenții de civilizație si un fond de barbarie plina de vivacitate” Frédéric Damé.

In primavara anului 1939 cladirea istorica a Teatrului de la Cismeaua Rosie si-a sfarsit existenta.

"Iata acum si casa din Calea Victoriei, unde domnita Ralu a facut teatrul dela Cismeaua Rosie, si care va fi in curând ras de pe suprafata painantului, pentru a se ridica in loc o vastä clädire moderna, un blokhaus sfidator in vechiul Pod al Mogosoaei", aláturi de bisericile ridicate din evlavia boerilor si vechile case unde au palpitat inimile, celor mai de searna suflete românesti.

In casa aceasta veche, cu zidurile albe incdreate de inutile stucaturi, care isi traeste ultimele clipe, e astazi instalata, o oarecare administratie civica. La parter sunt magazine si in fundul curtii nenumarate ateliere. Functionarii cari lucreaza la masinile de scris, nu-si ridica privirile spre plafonul inalt, pe care au mai ramas urmele unor frumoase picturi."

"Să ne amintim…."

Își mai amintește cineva de vechile clădiri din zona intersecției dintre Calea Victoriei și Strada General Berthelot, de Magazinul de modă a lui Radu Teodorescu, de Cișmea ua Roșie, de Teatrul domniței Ralu Caragea de la Cișmeaua Roșie? Încerc să vă reamintesc eu.

Strada General Mathias Berthelot, care face legătura între Calea Victoriei și Piațeta Virgiliu, a purtat de-a lungul vremurilor o sumedenie de nume: Ulița Fântânii Boului, Ulița cea Mare a Fântânii Boului, Ulița Fântânii, Strada Fântânii (pentru că încă din veacul al XVII-lea pe dealul Boului de lângă Cișmigiu era o fântână la care ciurdarii își adăpau vitele), Strada Karl Lueger (la 1911, în onoarea acestui politician austriac, susținător al cauzei românilor din Transilvania, mort în 1910), Strada General Berthelot (după Primul Război Mondial, în onoarea acestui general francez), Strada Al. Popov (în anii 50, în onoarea acestui fizician rus - care a făcut prima transmisie publică a unui semnal prin unde radio -, probabil pentru că sediul radiodifuziunii române se găsea pe această stradă), Strada Nuferilor (după plecarea armatelor rusești din România și până în anii 80) și, în fine, din nou, Strada General Mathias Berthelot (după 1990).

Ulița Fântânii Boului dădea în Calea Mogoșoaiei chiar în mahalaua Popii Dârvaş, numită așa după preotul care a ctitorit aici, cu ceva timp înainte de 1700, biserică care după anul 1800 s-a numit „Biserica Albă“.

La intersecția dintre Ulița Fântânii cu Podul Mogoșoaiei se găsea Cișmeaua Roșie construită în anul 1786 și dărâmată în 1856. Actul ei de naștere a fost hrisovul domnitorului fanariot lui Nicolae Mavrogheni de la 11 noiembrie 1786. Cișmeaua, construită din cărămidă, a rămas netencuită, ceea ce a făcut ca bucureștenii de atunci să o numească Cișmeaua Roșie. Chiar lângă Cișmeaua Roșie, pe colț, era casa lui Ioniță Constantin. Plecând pe Podul Mogoșoaiei, de la Ulița Fântânii spre Grădina Episcopiei (Ateneul Român), după casa lui Ioniță Constantin urma casa lui Jean Caretașul, apoi casa cucoanei Istiotina (dărâmată în mai 1964). Între aceste ultime două case se afla intrarea într-o curte foarte mare, în care, în partea din spate, se găsea vestitul „Teatru de la Cișmeaua Roșie" al domniței Ralu Caragea, fiica cea mică a domnitorului fanariot Ioan Gheorghe Caragea (Caradja).

[Nicolae Vătămanu, Știri mărunte despre Bucureștii veacului al XIX-lea în Materiale de Istorie și Muzeografie, II, 1965, p. 215-222 - Muzeul Municipiului București].

Teatrul de la Cișmeaua Roșie, construit în anul 1817, avea o sală mare, cu parter și trei rânduri de loji. Pe scena acestui teatru au dat spectacole în limba greacă tineri studenți de la Școala grecească de la Schitul Măgureanu, în frunte cu Costache Aristia, iar bucureștenii a văzut pentru întâia oară Hoții de Schiller, Faust de Goethe și Emilia Galotti de Lessing .

Iarna, în zilele când nu se prezentau spectacole, teatrul de la Cișmeaua Roșie devenea „sală de bal în care se adunau boierii și cucoanele de petreceau nopțile cele lungi ale iernii" [Nicolae Filimon - Ciocoii vechi și noi].

Domnița Ralu Caragea era „O persoană cu inspirații artistice, natură aleasă, posedând gustul frumosului în cel mai mare grad, admiratoare a muzicei lui Mozart și a lui Beethoven, hrănită cu scrierile lui Schiller și Goethe”, scria Ion Ghica [Scrisori către Vasile Alecsandri].

„Cât despre teatru, acesta nu era pentru Rallou un mijloc de-a petrece; teatrul era pentru ea un fel de-a răsplăti cultura, de-a înălța sufletele celor care trăiau prea lipiți de glie, o înviere a vechii glorii elene, într-un cuvânt aproape o vocațiune, un apostolat”, scria istoricul C. Gane [Trecute vieți de doamne și domnițe]. Teatrul de la Cișmeaua Roșie a fost prima sală se spectacole permanentă din București. La 8 septembrie 1818 aici a avut loc prima reprezentație cu piesa „Italiana din Alger" după opera lui Rossini în interpretarea trupei Teatrului din Viena.

După fuga lui Vodă Caragea din Țara Românească, la 29 septembrie 1818, pierzând sprijinul Domniței Ralu care a plecat și ea, teatrul a mai funcționat în anii 1818-1820, apoi fiind distrus într-un incendiu în anul 1825 nu și-a mai reluat activitatea.

Fotografia reprezintă Calea Victoriei la intersecția cu Strada General Berthelot (în partea dreaptă). Pe colțul acestei intersecții este Magazinul de modă a lui Radu Teodorescu, pe locul fostelor case ale lui Ioniță Constantin și Jean Caretașu, anul 1925 – Foto A. Gh. Ebner & Alfons Ebner.

Imobilul în care era magazinul, ca și celelalte învecinate lui, atât de pe Calea Victoriei cât și de pe Str. General Berthelot, mai mult sau mai puțin deteriorate de cutremurul din martie 1977, au fost demolate și în locul lor au fost construite blocurile care se văd astăzi.

Din în schița de situație alăturată, făcută în anul 1856, se vede amplasamentul Cișmelei Roșii (la intersecția dintre Ulița Fântânii cu Podul Mogoșoaiei) (cotele sunt date în stânjeni deoarece, în Țara Românească la vremea aceea, lungimile se măsurau în stânjeni: 1 stânjen = 1,962."

• Teatrul Cișmeaua Roșie
• 
  1936

Teatrul Cismeaua Rosie 1939

=== ===

..

..

..

..

..

Links: Cişmeaua Roşie „Cişmeaua Roşie” Teatrul de la Cişmeaua Roşie” Loading comments... Return to top Referinta: