Pasajul Roman

==Pasajul(Pasagiul) Român==

Pasajul Român Adresa: Calea Victoriei Nr. 41-43 Adresa: Calea Victoriei Nr. 53-55 Adresa : Podul Mogosoaiei Ani in existenta: Sec. 1859-1958 Google Maps In cladire au functionat: Autor: Cornel D. *Calea Victoriei *Pasaje *Str. Ion Câmpineanu

Cu putin inainte de 1848 un anume Ion Ghica a lasat mostenire fiului sau, Pericle, un teren cu "acareturi" care devine in timp "Bazarul Roman". "Bazarul era de fapt o ulicioara care lega Podul Mogosoaiei de Str. Ștribey Vodă (Mahalaua Ktetulescului). In jur de 1853, Pericle vinde proprietatea lui Frederik Bossel pentru suma de 11.500 galbeni. Bossel incepe sa renoveze cladirile adiacente care au fost grav afectate de cutremurul din 1838. Bossel pardoseste uliciara cu lespezi de piatra, adauga scari, plafoneaza totul cu sticla galbena si astfel vechia uliciara devine un pasaj care primeste denumirea de "Pasajul Roman", probabil o continuare a numelui "Bazarul Roman". Acest pasaj era mentionat destul de des si cu numele de "Pasajul Bossel". Pasajul ocupa un spatiu de peste 5000 de metri patrati.

Constructia pasajului a inceput se pare in 1853, pe vremea domniei lui Gheorghe Ştirbey, construit probabil după planurile lui H. Feiser, dar datorita situatiei politice, războiul puterilor europene cu armata ţaristă a întârziat oarecum mersul lucrărilor, întârziere ce a fost apoi continuată de noile frământări politice, care au culminat cu alegerea lui Cuza. Din acest motiv pasajul a fost terminat mult mai tarziu in iunie 1859.

Frederik Bossel reuseste sa inchirieze toate odaile cu un an inainte de terminarea lucrarilor adica pe 1 iunie 1858. La inaugurarea din iunie 1859 Pasajul este descris astfel in ziarul "Romanul": "Construit cu cea mai mare eleganţă arhitectonică, acoperit peste tot cu sticlă, pardosit cu asfalt şi seara bine luminat" de felinarele lui Karol Knappe ce foloseau ulei de rapiţă." "pasajul rivaliza cu cele mai renumite şi mai frumoase pasaje ale Parisului". Astfel asajul era un punct de atracție pentru locuitorii capitalei, oferind o experiență urbană clasică și cosmopolită. Un spațiu elegant, inspirat de marile pasaje europene ale vremii.

Pasajul Român introducea cateva "noutăţi" la acea vreme la Bucuresti: era asfaltat, era luminat cu felinare, era în întregime acoperit cu sticlă, înlesnea apreciabil comunicarea dintre două străzi frecventate, si introducea pentru prima data un ansamblu comercial de tip "universal".

Pasajul mergea in panta din Str. Campineanu spre Calea Victoriei avand o latura cu iesirea intre Casa Torok si Casa Mandy si care dadea chiar in spatele vechiului Teatru National. Aceasta ramura a pasajului nu a existat initial. Se pare ca a fost adaugata dupa 1880, dar nu exista documentatie. Imobilele din latura de nord se invecinau cu Biserica si Hanul Kretzulescu

"Pasagiul Roman era flancat de doua randuri de case, care au fost refacute si inaltate mai tarziu."

"O cafenea cu clientela lumei din societatea de sus, era Cafeneaua Briol din Pasagiul Roman, mai tarziu cafeneaua Cazes. La Briol se juca biliardul, fiindca era o cafenea dupa model francez si avea 7 biliarde. Aci se juca si carti."

"Alaturi era o mica cafenea unde se juca mai ales carti si table. Era cafeneaua la Radu in Pasagiu. Aci se intruneau juchtorii de profesie, smecherii si trisorii. Multi naivi au fost dezbracati In aceasta spelunca."

Pasajul a fost un edificiu construit cu „cu cea mai mare eleganta arhitectonica, acoperit peste tot cu sticla, pardosit cu asfalt, rivalizeaza cu cele mai renumite si mai frumoase pasaje din Paris”.

La parterul caselor din Pasajul Roman se aflau pravalii; ziariști, croitori, cărturari, nebuni, tutungii, ateliere fotografice, cofetării și baruri,„marșande”, și așa mai departe, iar la etaj se aflau locuinte pentru actori, ziaristi, scriitori si chiar prostituate.

Se mai întâlneau aici și ateliere de fotografie, precum cel al vienezilor „Zisper et Fritz” (1865), spre Ștribey Vodă, în curtea de jos a Pasajului Român, la etajul al doilea. Alt atelier fotografic era cel al lui B. Baer, preluat ulterior de fiul său, M. B. Baer.

In noul pasaj Constantin Alexandru Rosetti si-a instalat redactia si tipografia ziarului ”Românulu”(Romanul) (dupa ortografia vremii).

Ziarul aparuse pentru prima oara la 9 august 1857 ca o publicatie saptamânala, devenind din 1859 o publicatie zilnica. Românul a ajuns în foarte scurta vreme o publicatie foarte influenta. Avea de altfel cel mai ridicat tiraj dintre toate ziarele epocii, ridicându-se în 1863 la 2000 de exemplare, dintre care 1800 erau vândute pe baza de abonament. În evaluarea acestor cifre trebuie tinut seama de marimea orasului din acea perioada (de ordinul a 160.000 locuitori) si de gradul ridicat de analfabetism.

Ziarul prezenta punctul de vedere al partidului liberal-radical, condus de Ion C. Bratianu si C.A. Rosetti, Din cauza pozitiei sale împotriva lui Alexandru Ioan Cuza, ziarul a fost interzis de cenzura de mai multe ori. Dupa interzicere, a aparut din nou sub denumirea de ”Libertatea” iar dupa ce si acesta a fost interzis, sub denumirea de “Constiintia nationala” Dupa abdicarea lui Cuza, la 11 februarie 1866, ziarul “Românul” a reintrat în legalitate si si-a reluat aparitia, încetându-si publicarea în aprilie 1905. Sediul ziarului se va muta intre timp pe Str. Doamnei.

In anul 1895 pasajul este aproape in intregime distrus intr-un puternic incendiu. Numeroşi chiriaşi, au pierdut atunci nu doar prăvăliile, ci şi locuinţele şi intreaga de avere. Tragedia a fost pe prima pagina a ziarelor vremii pentru un timp, fapt care a dus la discutii indelungate in parlament finalizate cu un vot care cerea Primariei restaurarea imediata a pasajului. Primăria Culorii de Roşu l-a angajat pe arhitectul Storck să cerceteze situaţia şi să alcătuiască planurile restaurării. În acest context greul financiar era suportat de primărie, de unde rezultă că la acea dată pasajul era privit de autorităţi ca o instituţie de sine statatoare. În acest context proprietarului, nepotul tapiţerului Bossel care a fost şi membru marcant al "Societăţii Liedertafel", îi revenea obligaţia de a repara acoperişul şi instalaţiile sanitare. Din presa vremii aflam că lucrările de restaurare şi reamenajare au luat sfârşit în toamna anului 1899. Intrarea dinspre Calea Victoriei, fosta casa Muller, a fost inaltata cu un etaj iar fatadele dinspre Str. Campineanu au fost complet transformate conform planurilor lui Berthet. Spre nemultumirea tuturor tavanul de sticla galbena al pasajului nu a mai fos refacut.

In "Pasagiul" Roman a functionat la inceput de secol XX un cinematograf numit Cinema "Elita" (sau Elite, Elitta, Elita) cu adresa Pasajul Roman Nr. 23. Cinematograful a functionat cel putin intre anii 1910 si 1915. Prprietarul a fost un anume I. Barabas. In anul 1911 de exemplu avea urmatoarele tarife: 1 loja cu 4 locuri, 6 lei sau 5 lei locul. Pentru staluri: Stal I, 1 leu, Stal II 60 de bani.

Consensul general este ca demolarile din Calea Victoriei intre Str. Campineanu si Palatul regal au fost efectuate spre sfarsitul anului 1939 in urma exproprierilor efectuate de Primarie. Mai jos este un articol din Gazeta Municipala care ne spune alta poveste.  In acelasi timp la Nr. 60 se afla Blanaria Kamerling (vecina cu Hotel Metropole) care a fost amendata cu 10,000 de lei pentru "murdarie" in septembrie 1941. (Gazeta Municipală 10, nr. 489, 21 septembrie 1941). De mare importanta sunt si cele doua fotografii aparute in "Life Magazine" in februarie 1940(vezi mai jos). La acea data intrarea in Pasaj este inca intacta.

Gazeta Municipala 09, nr. 405, 7 ianuarie 1940
"Se expropriaza Pasagiul Roman"
Se definitiveaza alinierea caei Victoriei.
Pentru executarea planului de sistematizare al Pietei Palatului Regal D-l General Dombrowski, primarul general al Capitalei a dat o decizie prin care se hotaraste largirea de la 12 metri la 22 de metri a caei Victoriei pe distanta dintre strada Aristide Briand(Regala) si Piata din fata Fundatiei Carol I.
Pentru realizarea acestei masuri va fi nevoie sa se exproprieze constructiile proprietatea Societatii Dacia Romania din Calea Victoriei Nr. 41 si Central din Calea Victoriei Nr. 43.
Dupa exproprierea constructiilor se va face comasarea terenurilor rezultate.
Societatea Dacia Romania si-a luat obligatia de a suporta costul exproprierei terenului ramas dela Cladirea "Central" si sa cedeze gratuit 60 M.P. din terenul proprietatei sale.
Constructiunile cari urmeaza sa fie expropriate sunt cele care marginesc Pasajul Roman.
Dupa daramarea portiunii expropriabile a acestor doua cladiri, Calea Victoriei va fi complect aliniata intre Palatul Regal si Teatrul national.

Anul 1939 a fost anul in care a inceput demolarea, partiala a pasajului Roman. Pentru a se efectua largirea Caii Victoriei a inceput demolarea imobilelor pe tronsonul vestic intre Str. Campineanu si Palatul Regal. Acestea includeau Hanul Kretzulescu si cele doua imobile care incadrau intrarea estica a pasajului, foste proprietati O. Muller de la Nr. 41 si 43. Pasajul a continuat sa functioneze si in aceste conditii avand o intrare mult mai modesta prin Calea Victoriei.

A doua lovitura primita a fost in timpul bombardamentelor din 1944. Impreuna cu blocul Adriatica din Calea Victoriei, cu care pasajul se invecina, acesta a fost puternic afectat in timpul bombardamentelor. Exista fotografii de epoca cu distrugerile din Calea Victoriei in acea zona. Cladirile din pasaj au fost refacute dar la o scara mai mica, avand doar parter, asa dupa cum se poate vedea in fotografia de mai jos din 1946. In fotografiile din 1935 putem vedea cladirile care aveau doua etaje plus mansarda. Se vehiculeaza ideia ca pasajul a fost afectat de cutremurui din 1940, dar personal nu am gasit nici un document care sa atesteze aceasta teorie.

Ultima lovitura data Pasajului Roman a fost in 1958 cand au fost efectuate demolari masive in toata zona, pasajul fiind complet demolat. La intrarea din calea Victoriei a fost inaltat in 1961 Blocul "Muzica", iar la intrarea din Str. Campineanu la nr 24 un bloc cu 10 etaje(construit 1960-1962). Pasajului Roman ar fi implinit anul urmator 100 de ani.

Si in final este necesar sa mentionam faptul ca Pasajul Roman a avut o influenta majora in dezvoltarea presei si a ziaristicii romanesti. Sa nu uitam ca imediat dupa inaugurare, in 1859, C. A. Rosetti a deschis acolo, in pasaj, redacţia ziarului ”Românul” Tot in Pasajul Roman incepand cu 1864, Carol Gobl, Walter şi Petre Ispirescu întemeiază aici ”Tipografia Lucrătorilor Asociaţi”, unde ultimul publică revistele "Tipograful român" şi "Unirea Democratică". Aceeaşi tipografie a tipărit şi "Claponul" lui I. L. Caragiale. Tipografia F. Gobl Fil, din Pasagiul Roman Nr.12, care devine Frantz Göbl si asociatii incepand cu 1865, a fost Tipografia oficala a Curtii Regale.

La etajele superioare se aflau redacţiile ziarelor cele mai importante din Bucureşti.

Pe lângă redacţia ”Românul”, aici auexistat şi redacţiile ziarelor "Buciumul", lui Cezar Bolliac, "Dâmboviţa" lui Dimitrie Bolintineanu, "Reforma" şi "Naţionalul". Tot aici erau redacţiile ziarelor umoristice "Sarsailă", si "Nichipercea", publicate de N. T. Orăşanu, "Ţânţarul" lui C. A. Rosetti, "Claponul" lui I. L. Caragiale, "Ghimpele" lui T. I. Stoenescu şi "Satyrul" lui B. P. Hasdeu.

Tot aici si-au avut sediul "Curierul Financiar", Pasagiul Roman Nr. 10, 1890-1895, Revista "Dreptul", 1890-1895, "Tipografia Populara", 1895, Ziarul "Timpul", Pasagiul Roman Nr. 7, 1898, Ziarul "Conservatorul", 1904, Ziarul "Epoca" Pasagiul Roman Nr. 10, 1902-1904, Ziarul "Propaganda", 1904, "Revista Romana", Pasagiul Roman Nr. 20, 1902, Ziarul Ethnos, Pasagiul Roman Nr. 26 si "Noua Revistă Română" Pasagiul Roman Nr. 2 in 1911.

Si in final, incepand cu 1906 in Pasajul Roman se afla Sindicatul Ziaristilor.

Un fragment din Ziarul Romanul din 30 Ianuarie 1911 Nenea Iancu Brezeanu locueste în Pasajul Român, scara No. 7. Odata, dupa o petrecere ca aceea, cade nenea Iancu într'un somn de celea întarite si pecetluite. Numai, asa, pe la zece dimineata, alearga toti speriati si tipând la dânsul, sa-1 scoale! — Scoala, Iancule, ca-i foc! — Ce foc? raspunde nenea Iancu buimac de somn. — Foc, arde pasajul! — La ce scara? — La scara No. 9. — Pai atunci ce-mi bateti capul! Si nenea Iancu se intoarce pe ceealalta parte. == Ioan Mincu de Nicolae Patrascu Cafeneaua Cazes din Pasajul Român era o Academie de biliard, unde se gaseau împrastiate, în salile mari, sapte biliarde frantuzesti cu bande sensibile si cu placi de marmura. Stapânul localului, francezul Cazes, era un profesor de biliard. El juca aproape în fiecare zi cu cei mai tari amatori din Bucuresti, cu Cesianu, Costica Bacalbasa si altii, dându-le partida pe jumatate înainte.

In incinta Pasajului au Functionat:

Comisariatul 31, Pasajiul Roman Nr. 6 (1931) Societatea farmacistilor din Romania, Pasajiul Roman Nr. 7 (1906) Revista Farmaciei (1906) Sindicatul Ziaristilor (1906) Conservatorul(ziar) 1904 Epoca(ziar) 1904 Propaganda(ziar) 1904 Cinema "Elita" 1911, 1915

"Atelieru de Fotografica" I. Bidischin si Francenoni 1872 Tipogralia „Bucovina“ . 1916 Societatea Concordia Romana 1890-1891 David C. M-me & Comp. Pasagiul Roman Nr. 9 1904 Croitorie Gotteff L. Ilie, Pasagiul Roman Nr. 3 1904 Frizeria "Murgo" Pasagiul Roman Nr. 2 1904 Restaurantul Euroma, Pasagiul Roman Nr. 23 1932 Societatea Industria Miniera, Pasagiul Roman 8 1932

Exista foarte putine documente fotografice care sa ne arate interirul pasajului. Doua imagini din 1912 una din 1935 si una din 1946.

• 

  Prin Pasajul Roman spre cafenea. Bukarester Haus Kalender, 1869

• 

  Pasajul Roman 1912 la intrarea din Strada Campineanu

• 

  Pasajul Roman 1912 la intrarea din Strada Campineanu

• 

  Pasajul Roman 1912 la intrarea din Strada Campineanu

• 

  Pasajul Roman 1912 la intrarea din Strada Campineanu

• 

  Pasajul Roman in 1935 la intrarea din Strada Campineanu

• 

  Pasajul Roman in 1935 la intrarea din Strada Campineanu

• 

  Pasajul Român din București, surprins în anul 1946 de către Jim Pringle, fotograf Associated Press. Plin de viață și de magazine, acesta făcea legătura între Calea Victoriei și strada Ion Câmpineanu. In imagine stanga sus, blocul din Strada Ion Câmpineanu 21, Anul finalizării: 1945-1946

• 

  Pasajul Român din București, surprins în anul 1946 de către Jim Pringle, fotograf Associated Press. Plin de viață și de magazine, acesta făcea legătura între Calea Victoriei și strada Ion Câmpineanu. In imagine stanga sus, blocul din Strada Ion Câmpineanu 21, Anul finalizării: 1945-1946

• 

  1856 Foto: Ludwig Angerer. Fotografie luata de pe acoperisul Teatrului national spre Str. Stirbei Voievod(azi campineanu). Pasajul Roman in constructie pe dreapta. Pe stanga se vede viitorul Teatru Liric si Biserica Brezoianu.

• 

  1856 Foto: Ludwig Angerer. Fotografie luata de pe acoperisul Teatrului national spre Str. Stirbei Voievod(azi campineanu). Pasajul Roman in constructie. Pe fundal se vad Bisericile Sf. Ionica, Stejarul, Calvina(in forma initiala din lemn) si Luterana.

• 

  1859 Foto: Moritz Benedict Baer, Vedere din Pasajul Român spre Biserica Sf. Ionică(dreapta).

• 

  1859 Foto: Moritz Benedict Baer, Podul Mogoşoaiei, Casa Török şi Casa Ghica pe partea stângă, intrarea în Pasajul Român pe partea dreaptă.

• 

  1904 Calea Victoriei privind spre sud. Pe dreapta intrarea in Pasajul Roman.

• 

  1905 Calea Victoriei privind spre nord. Pe stanga intrarea in Pasajul Roman si in continuare Hanul Kretzulescu.

• 

  1906 Calea Victoriei privind spre nord. Pe stanga intrarea in Pasajul Roman si in continuare Hanul Kretzulescu.

• 

  1910 Calea Victoriei privind spre nord. Pe stanga intrarea in Pasajul Roman si in continuare Hanul Kretzulescu.

• 

  1911-1915 Cinema Elita.

• 

  1918 Vedere aeriana.

• 

  1920 Vedere aeriana.

• 

  1930 Vedere aeriana.

• 

  1935 Intrarea in Pasajul Roman pe stanga.

• 

  1938 Calea Victoriei, privind spre nord. Pe stanga se poate vedea intrarea in Pasajul Roman

• 

  1938 Calea Victoriei, privind spre nord. Pe stanga se poate vedea intrarea in Pasajul Roman

• 

  1940 februarie Calea Victoriei, privind spre nord. Pe stanga se poate vedea intrarea in Pasajul Roman inca in picioare. Life Magazine.

• 

  1940 februarie Calea Victoriei, privind spre nord. Pe stanga se poate vedea intrarea in Pasajul Roman inca in picioare. Life Magazine.

• 

  1940 februarie Calea Victoriei, privind spre nord. Pe stanga se poate vedea intrarea in Pasajul Roman inca in picioare. Life Magazine.

• 

  1940 februarie Calea Victoriei, privind spre sud. Pe dreapta se poate vedea intrarea in Pasajul Roman inca in picioare. Blocul Kretzulescu in constructie. Life Magazine.

• 

  1940 februarie Calea Victoriei, privind spre sud. Pe dreapta se poate vedea intrarea in Pasajul Roman inca in picioare. Blocul Kretzulescu in constructie. Life Magazine.

• 

  1942 Intrarea in Pasajul Roman pe stanga.

• Planurile pentru refoacerea Pasajului Roman din 1899

• 

  Planurile pentru refacerea Pasajului Roman din 1899

• 

  Planurile pentru refacerea Pasajului Roman din 1899

• 

  Planurile pentru refacerea Pasajului Roman din 1899

• 

  Planurile pentru refacerea Pasajului Roman din 1899

• 

  Planurile pentru refacerea Pasajului Roman din 1899

• Anunturi Publicitare
• 
• 
• 
  "Atelieru de Fotografica" I. Bidischin si Francenoni 1872
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 

• Harti si Planuri

• 

  1844-1846 Planul Rudolf Arthur Borroczyn. Vechile proprietati Iancu Ghica.

• 

  1856 Plan der Stadt Bukurest. Pasajul este in constructive. Se vad doua cladiri noi.

• 

  1871 Maior D. Pappasoglu

• 

  1871 Maior D. Pappasoglu

• 

  1871 Maior D. Pappasoglu

• 

  1875 Maior D. Pappasoglu

• 

  1895-1899

• 

  1895-1899 Institutul Georgrafic al Armatei

• 

  1911

• 

  1923 Planul și ghidul orașului

• 

  1934 Planul Wahing

• 

  1938 Planul Teodorescu

Links: 41-43 Facebook Facebook Pasajul roman calea Victoriei Wikipedia Pasaje vechi, pasaje noi facebook

Loading comments...

Return to top

Referinta:

Gheorghe Crutzescu, în istoria „Podului Mogoşoaei”

G. Potra, Din Bucureștii de ieri, Vol I

Andrada Cațavei, „Pasaje în București – Pasajul Român și Pasajul Macca-Villacrosse

Alexandru Beldiman, Cristina Woinaroski, Arhitectură bucureșteană secolul 19 și 20