Muzeul Simu

From In București
Jump to navigationJump to search

==Muzeul Simu==

Muzeul Simu
1
1967

Adresa: Str. Mercur Nr. (8)10

Adresa alternativa: Bd. Magheru Nr. 9 

Bd. Tache Ionescu Nr. 9

Ani in existenta: 1910 - 1961

Google Maps

Autor: Cornel D. 

*Bd. I. C. Bratianu
*Bd. G-ral Gheorghe Magheru
*Bd. Tache Ionescu
*Expoziții și Muzee
*Casa Simu


Ideia de a construi un muzeu care sa expuna coletia personala de arta a lui Anastase Simu, a aparut in urma unei necesitati. Pasionat colectionar de arta Dl. Simu isi expunea nepretuita colectie in propria resedinta din Str. Eldorado Nr. 7(initial Fundatura Eldorado, viitoarea Str. Mitropolitului Saguna si actuala Str. Anastasie Simu). Aceasta casa pe care o folosea ca resedinta, fusese cumparata in 1888 de la Colonelul Al. Candiano Popesco, a fost primul "Muzeul Simu". Exista carti postale din perioada 1904-1905 cu exponate din interiorul Casei Simu. In timp colectia de arta a Dl. Anastase Simu a crescut atat de mult incat a aparut necesitatea unui spatiu mai vast pentru etalarea exponatelor. Astfel a aparut ideea de a construi un spatiu dedicat operelor sale de arta, un muzeu de sine statator.

1907

In 1904 Anastase Simu a initiat cumpararea unor terenuri adiacente proprietatii sale din Str. Eldorado care se intindeau pana in Str. Mercur(Arthur Verona de astazi). Ideia a fost de a inalta un muzeu intre Str. Mercur si Str. Eldorado. Datorita spatiului intins muzeul ar fi fost mult mai mare decat cel pe care il stim noi. Din pacate planurile nu i-au fost aprobate de primarie. Spre neșansa lui exact in aceiași perioada a început deschiderea "bulevardului cel mare"(Brătianu(Bălcescu)/Tache Ionescu(Magheru), Numit inițial Bulevardul Colța. Proiectul a "înghițit" câteva dintre proprietățile vecine cu celebra Gradina Eldorado incluzând o buna parte din proprietatea lui Anastase Simu.(primul tronson fiind Bd. Lascar Catargiu de astazi la nord de Piata Romana). Acest tronson al bulevardului se va intinde intre Str. Clementei si Str. Mercur si necesita exproprierea mai multe terenuri printre care si cele cumparate de Simu pentru inaltarea muzeului. Doua dintre parcelele expropriate au fost date lui Anastase Simu in schimbul terenurilor desființate fiind adiacente proprietatii sale din Str. Eldorado care corespundea in Str. Mercur.

Parcelele au fost date lui Anastase Simu si unui alt vecin al sau(probabil E. Rizu). Anastase Simu a dus tratative îndelungate cu acest vecin pentru a cumpăra proprietatea acestuia dar acesta "dintr-o dușmănie neînțeleasă" a refuzat sa ii vândă partea lui de teren, pentru care nu avea nici o folosință. Pentru aceste motive planurile pentru înălțarea muzeului au fost modificate, atât ca poziție cat si dimensiuni. Muzeul Simu nu a putut lua o forma mai mare si nici nu a putut fi așezat într-o poziție mai avantajoasa. Dupa multe tergiversari, pe 21 mai 1907, pe Str. Mercur, se pune piatra de temelie a Muzeului Simu, cu trei ani mai târziu decât se plănuia.

Planurile au fost ale Arhitectului C. Chichi, inspiratia lui fiind Templul din Nimes, numit la Maison Carre, asemanator cu Biserica Madeleine din Paris. Ideia ca a fost construit dupa modelul templelelor grecesti este eronata, si a aparut initial in presa vremii, fara a avea o baza reala. Ideia a fost preluata pana in zilele noastre fara a avea nici o baza reala. Singura relatie la un templu grecesc erau coloanele de tip ionic. Deci concluzia este ca "Muzeul Simu" a fost construit dupa modelul unui templu roman nu grecesc.[1]

Muzeul era impartit in cinci sali, dupa cum urmeaza:

  • Prima sala "Sala romana" decoratiile dupa cele ale Palatului Diocletin din Spalato, Dalmatia.
  • A doua sala, "Sala romaneasca" cu motive si ornamente imprumutate de la Biserica de la curtea de Arges.
  • A treia sala, "Sala renasterii" cu motive imprumutate din salile Rubens si Apolo de la Louvre.
  • A patra sala, "Sala Bizantina" cu motive asemanatoare cu cele de la Sf. Sofia din Constantinopol.
  • Ultima sala, "Sala greaca veche" cu ornamente eline.

Sarcina constructiei a fost incredintata D-lui Toma Kanzler, iar partea de sculptura D-lui W. Dietz.

Dupa 3 ani de la inceperea constructiei pe 21 mai 1910 muzeul a fost inaugurat. Cu trei zile inainte de deschiderea oficiala, marti, pe 18 mai, M.S. Regele, insotit de A.S.R. Principesa Rorminiei si urmat de doamna de onoare si adjutantul de serviciu au vizitat Muzeul Simu.[2]

Mulți critici moderni, îl acuza pe Anastase Simu pentru faptul ca nu a aliniat muzeul cu traseul viitorului bulevard. Adevărul este ca muzeul a fost construit după deschiderea noului bulevard si aliniat foarte bine, având in vedere lipsa de spațiu(motivele descrise mai sus). In 1933 o alta parcela a fost expropriată din proprietatea Simu pentru lărgirea bulevardului. Chiar si după aceasta împărțire Muzeul Simu a rămas in limitele normale.

Extinderea locuintei Simu

Revenind la perioada imediat după 1904. Locuința personala a lui Anastase Simu devenise neîncăpătoare pentru expunerea prețioaselor opere de arta, si cum planurile de înălțare ale muzeului au fost amânate pe moment, Domnul Simu se hotărăște sa mărească spațiul folosibil al locuinței sale. Drept urmare in 1907 se efectuează o extindere a rezidentei din Str. Mitropolitului Șaguna 7. Noua construcție alipita de rezidenta principala a servit drept locuință si atelier pentru directorul muzeului. Acest corp de clădire avea la un moment dat o adresa diferita fata de principala locuință: Bulevardul Tache Ionescu Nr. 9.

Un lucru este cert, locuința lui Anastase Simu a avut pana la deschiderea oficiala a Muzeului Simu si destinația de muzeu. Câteva dintre publicațiile vremii ne arata acest lucru. De asemenea cartea poștală datata 1905 ne arata interiorul casei si este semnata de către soții Simu. De asemenea in anul 1906.

"Strada din fata casei Simu nu se chema Șaguna, ci Eldorado, si nu era o strada, ci o înfundătura. O văd închisă de niște porții negre de lemn, fără nici o crăpătură prin care sa se zărească înăuntru. Pe acolo ieșeau cai sprinteni, cu valtrapuri si glugi calde si cu scările călăreților prinse foarte sus. Erau cai de alergări si ieșeau din grajdurile lui Marghiloman. Bulevardul nu se tăiase Încă si fosta strada Mercur, D. Sturdza de astăzi, era întreagă, fără cele două deschizături, spre strada Clementei, acum C. A. Rosetti si spre Calea Dorobanților, acum Alexandru Lahovary. Au venit mai târziu alinierile si desfundările, de jur împrejurul casei Simu, parca anume ca sa lumineze locul. 0 noua lărgime de 6 metri, proiectată, a bulevardului va aduce-o, in sfârșit, aproape la linie. Eu, casa Simu o mai vad încă, la capătul străzii aceleia scurte, pardosite cu calupi de lemn gudronat si mai aud in curtea deschisa astăzi spre trei laturi, numele răsunătoare prinse de urechea mea de copil, Dumba si Suditu, sau porunci fără înțeles date unui păzitor adus din Balcani."

"Anastase Simu era numai un mare proprietar, cu moșii in Brăila si Teleorman, cu o casa foarte căutată si cu o doamna care dădea tonul in chestiuni de gust si de toaleta, prinsa așa de bine cu zâmbetul ei către umăr, care e mai mult o lumina a obrazului, de Bourdelle, dar nimeni nu bănuia pe întemeietorul de muzeu de după aceea. El se pregătea însă de pe atunci. Opera de arta se adăuga la opera de arta in tăcere. Muzeul n-a fost decât o încununare a întregi ani de căutări si de însuflețire."

"In 1907 Anastase Simu se afla in străinătate. Locul, pe care e zidit astăzi Muzeul fusese cumpărat mai de mult si planurile erau gata. Era prin Martie când a venit vestea care a cutremurat in acel an pe atâția proprietari de pământ. Țăranii trecuseră ca un pârjol prin conacul si armanul din Teleorman. Ce nu putuseră arde sau lua, stricaseră. Toți credeau ca acolo se făcuse cenușă si Muzeul lui Anastase Simu. El i-a liniștit. Rămânea la hotărârea veche. Nu se lipsise. Numaidecât după întoarcere s-a apucat. In Maiu 1910 cele cinci săli, încărcate cu atâtea lucruri de preț, se deschideau publicului."[3]

Pe data de 22 Martie 1912, M. S. Regele Carol I dăruiește colecția sa de medalii române Muzeului Simu.

Pe 2 Aprilie 1912 Cunoscutul bizantinolog si critic de arta, scriitorul Charles Diehl, lauda in cunoscuta revista pariziana "La Revae de l'art ancienet moderne", cuprinsul artistic al muzeului de pictura si sculptura Simu din București.

1912. A. Simu alege si expune câteva picturi din expoziția "Tinerimea Artistica"

In perioada 1915-1916 o data cu pericolul iminent al intrării in război, Anastase Simu duce tratative cu Academia Romana pentru a muta neprețuitele valori culturale aflate in Muzeul si Casa Simu, destinația Rusia. Academia refuza mutarea valorilor in Rusia.

"Parca de aceea soarta a fost mai binevoitoare fata de Simu al cărui muzeu a ieșit indemn din cele doua mari războaie, pe când Muzeul Kalinderu, după ce a pierdut cu prilejul evacuării din 1916 cele mai valoroase tablouri de Grigorescu si Andreescu (colecționate In buna parte de Doctorul Nicolae Kalinderu), nu a fost cruțat nici de bombardamentele aeriene ale ultimului Războiu."

1927

"Sa-l fi auzit pe Anastase Simu ce emoționat povestea toate peripețiile prin care a trecut in 1916, cum implorase si stăruise zadarnic ca sa i se facă si lui favoarea de a i se evacua Muzeul, o data cu retragerea armatelor noastre. Parca-l aud si acum: "M-au ignorat, m-au jignit. De pretutindeni mi se răspundea: "Nu aveam vagoane pentru nimicurile acelea", in timp ce Dumnealor isi salvau tot avutul, pana si cotețele. Apoi iți închipui cat am fost de îngrijorat cu intrarea nemților in capitala si in tot timpul ocupației".".

"După primul război mondial când Pinacoteca Statului si Muzeul Kalinderu pierduseră cele mai multe din pânzele lor mai valoroase, Muzeul Simu rămăsese singura oaza de arta in București."[4]

Colecția lui Anastase Simu a crescut in timp si multe dintre comorile de arta erau păstrate in rezidenta privata din Str. Eldorado(Mitropolit Șaguna) nr. 7 (actuala strada Anastase Simu).

Pe data de 17 Noiemvrie 1927 la orele 11 dimineața Anastase Simu donează Muzeul Simu Statului Român. Cu ocazia ceremoniei donării muzeului D-l Simu tine un discurs in Care menționează: "Si daca la început am scris pe frontispiciul muzeului „Nu numai pentru noi dar si pentru alții“ azi sunt cel mai fericit a zice: „Nimic pentru noi totul pentru Tara". "Considerând ziua de azi ca una din cele mai fericite ale vieții mele, declar în mod solemn, ca atât terenul ce am cumpărat în anul 1904,cât si clădirea „Muzeului Simu“ ce -am construit pe el, precum si toate operele de arta aflate în el — a căror evaluare fata de preturile actuale extraordinare mă abțin a o face — declar ca le închin, cu dragoste, României-Mari, si le fac danie de veci Natiunei, prin Ministerul Artelor si Cultelor".[5]

D. I. Brătianu, președintele consiliului a luat parte, la solemnitatea luării in primire a Muzeului Simu de care Stat.

"Ziua de 17 Noiembrie 1927 era rece si cețoasă. Ea adunase in Muzeu, atât oficialitățile cat si pe toți prietenii. Veniseră sa fie fata la punerea in mâinile Statului a acestei averi de frumusețe. In cuvântarea de-atunci a D-lui Simu, care e si actul de donație, răsună Încă, la fel de mișcat, începutul de frazi: "Considerând ziva de azi ca una din cele mai fericite ale vieții mele". Trebuie sa-l credem si sa însemnam aceasta data in caractere care nu se șterg."[6]

Pe data de 29 mai 1933 Anastase Simu este ales Membru de onoare al Academiei Romane.

Anastase Simu se stinge din viată pe 28 februarie 1935.

Prin testamentul datat 15 octombrie 1934, casa din Str. Anastase Simu nr. 7, inclusiv operele de arta pe care le cuprinde, este lăsată prin moștenire Ministerului Artelor. Aceasta casa se va numi Casa-Muzeu-Simu si aici vor fi expuse toate operele de arta care vor fi achiziționate in viitor de către direcția muzeului.

Etajul de sus al casei, mansardat, si subsolul rămân destinate in perpetuitate ca locuință pentru directorul muzeului si familia lui. Directorul Muzeului Simu si al Casei-Muzeu-Simu era protejatul sau Pictorul Marius Bunescu, numit in aceasta funcție pe data de 3 ianuarie 1929. Acesta va îndeplini funcția pe viată.

Întâlnirea lui Anastase Simu, cu Marius Bunescu, fusese se petrecuse cu mulți ani in urmă, prin 1908, la Munchen, pe timpul când pictorul se afla la studii in acest oraș unde a stat intre anii 1906-1912. Marius Bunescu (15 Mai 1881 – 31 Martie 1971)

Încă din 1934 prin mărirea colecției, ca urmare a donațiilor si achizițiilor muzeul devine neîncăpător si o parte dintre exponate sunt mutate in Casa Simu. Pe 28 Februarie 1935, după moartea sa, restul averii sale printre care se afla si fosta locuință din București in care s-a amenajat o secție noua a muzeului, de o valoare cu totul deosebita, si care corespunde tuturor cerințelor de muzeografie moderna, intra in posesia Statului.

In același timp a fost creat un "fond" special cu stricta destinație de a cumpăra lucrări de arta. Acestea vor fi alese de un juriu numit de Ministerul Artelor si expuse in Casa-Muzeu-Simu.

Ca urmare a recomandărilor lui Anastase Simu, o mare parte a sculpturilor din prima sala a Muzeului Simu au fost mutate in Casa-Muzeu-Simu. In același timp se creează un fond numit "Fondul Elena Anastase Simu", aici intrând toate câștigurile obținute prin vânzarea bijuteriilor de familie(valoare aproximativa peste 10 milioane lei) si a altor valori. Banii vor fi folosiți pentru cumpărarea a noi opere de arta pentru Casa si Muzeu.

In principiu Casa si Muzeul erau considerate o unitate, un singur tot cu aceiași administrație si direcție.

Inventarul bunurilor mobile aflate in "Casa-Muzeu-Simu", efectuat la data de 20 iunie 1935, ne arata ca aici se aflau deja peste 300 opere de arta. Noua secție a muzeului, numita Casa Simu Muzeu a fost inaugurata pe data de 21 mai 1937.

"După moartea donatorului, Pictorul Marius Bunescu, conservatorul Muzeului Simu, a întrunit in Casa Simu un grup de opere selecționate, intre care sunt câteva capodopere străine si românești, prezentând-ni-le frumos si reabilitând ținuta plastica a instituției."[7]

În 1943, muzeul a fost închis, iar în februarie 1944, de teama bombardamentelor, valoroasa colecție a fost evacuată la Câmpulung. Avea să revină în București și să fie accesibilă publicului până în anul 1959-61, când autoritățile comuniste, dornice să rupă orice legătură cu trecutul, au demolat fără remușcări mai întâi Casa Muzeu in 1959 si doi ani mai târziu, in 1961 Muzeul Simu.

In perioada după 1948 noul regim comunist a folosit Muzeul Simu si Casa Muzeu Simu, pentru a promova propaganda bolșevica.

In mai 1953 in interiorul Muzeului Simu a fost deschisă expoziția "Femeile din lumea întreagă lupta pentru pace si prietenie intre popoare".[8]

Expoziția "București in arta plastica" a fost deschisa in același timp in Casa Simu Muzeu.[9]

Având in vedere ca spațiul in interiorul Muzeului si Casei Simu era ocupat in întregime, oare ce sa întâmplat cu operele de arta aflate aici? Unde au fost mutate? Cate au fost distruse?

Pinacoteca Bucureștiului și Muzeul Simu au avut un destin comun, care a început în 1949, când Pinacoteca s-a mutat din Casa Amiral Vasile Urseanu în Casa-Simu-Muzeu.

Între timp, Muzeul Simu a fost demolat din vecinătatea blocului ONT/Eva, iar o parte a operelor a fost transferată către alte instituții. În urma seismului din 1977 majoritatea lucrărilor care au rămas din fondul Simu au fost atribuite Muzeului Colecțiilor de Artă, inaugurat în 1978.

In 1959 încep lucrările pentru construirea imobilelor "ONT" si "Eva". Prima victima, in același an a fost Casa Simu Muzeu. Muzeul Simu a fost demolat aproape doi ani mai târziu in vara anului 1961.

Un martor ocular descrie: "A fost legata una din coloane cu un cablu de cârligul unui tractor. Acesta a smuls-o din aliniere, urmând prăbușirea frontonului. Astfel de imagini nu se uita."
Retrieved from "http://inbucuresti.cd1inc.com/index.php?title=Muzeul_Simu&oldid=9906"