Monumentul Eroilor Aerului

==Monumentul Eroilor Aerului==

Adresa: Piața Aviatorilor, sector 1	Ani in existenta: 28 iulie 1935(inaugurarea) - Prezent
Adresa alternativa: Soseaua Jianu	Ani in constructie:1928-1935
Sculptori: Lidia Kotzebue, Iosif Fekete	Înălțime: 20m
Materiale folosite: beton armat placat cu piatră de Banpotoc (soclul), bronz (statuile)
Monumente si Statui Monumente Istorice *Piața Aviatorilor	Autor: Cornel D.

Dezvelirea monumentului a avut loc la 20 iulie 1935 cu participarea Regelui Carol al II-lea

După încheierea Primului Război Mondial, s-a pus problema ridicării unui monument închinat eroilor aviatori care s-au sacrificat pentru progresul aviației. În acest context, începând cu anul 1923 s-au făcut pași importanți, organizându-se un concurs de proiecte la care au participat sculptori consacrați. În anul 1926, în urma unui proces de selecție, a fost ales proiectul sculptoriței Lidia Kotzebue, aceasta fiind ajutată în desăvârșirea operei sale de către Iosif Fekete, un proaspăt absolvent al Școlii de Belle - Arte din București. Compoziția monumentului este alcătuită din mai multe părți: o statuie reprezentându-l pe Icar realizată din bronz, înaltă de 5 metri; obelisc soclu realizat din piatră, ridicat pe o bază compusă din patru prisme trapezoidale unite în colțuri prin arcuri din piatră și un postament din piatră adusă din Munții Apuseni.

jurul obeliscului sunt patru figuri din bronz, care urcă treptat în formă de spirală, simbolizând ,,Sacrificiul Eroilor Aerului”. Privind din față de la stânga la dreapta, figurile sunt reprezentate în diferite ipostaze. Cea din stânga este rezemată de obelisc, mâna stângă fiind lăsată în jos, permițând astfel observarea musculaturii corpului, în timp ce mâna dreaptă este ridicată spre cer, dezvăluind aripa de Icar. Poziția contorsionată a figurii din mijloc, cu fiecare mușchi al corpului încordat, reprezentând suferința aviatorului căzut, o transformă într-un Laocoon modern. Figura din dreapta este căzută, capul odihnindu-i-se pe umăr. Pe soclul monumentului au fost așezate plăci mari din bronz cu numele aviatorilor români căzuți la datorie. Monumentul are în întregime o înălțime de 20 de metri.

monumentului a avut loc în data de 20 iulie 1935, în prezența regelui Carol al II-lea, a membrilor familiei regale precum și a unor importante personalități politice și culturale ale vremii. Cu acest prilej participanții la ceremonie au avut privilegiul să admire ceea ce în prezent reprezintă una dintre cele mai frumoase monumente comemorative din București, ca realizare artistică și ca forță de sugestie, o metaforă cizelată în bronz și piatră.

obeliscul masiv este reprezentat un Icar din bronz cu aripile larg deschise, gata să se desprindă pentru a se avânta spre largul infinitului albastru. Poetul roman Publius Ovidius Naso (43 î. Hr. – 17 d. Hr.), în cartea a VII-a din poemul narativ în hexametri – Metamorfoze, a cântat în cuvinte măiestrit meșteșugite, munca de creator, artizan și meșter neîntrecut a elenului Dedalus. Odată cu terminarea celebrului labirint din Knossos pentru regele Minos, Dedalus împreună cu fiul său Icar au fost închiși aici. Dedalus a făurit aripi din pene, ceară și fire de in cu care au evadat din labirint. Însă ca în orice legendă este vorba de sacrificiu, așa încât Icar fascinat de frumusețea zborului, s-a apropiat prea mult de Soare. Zeul Helios, mânios pe oameni că au descopeerit secretul zborului, topește cu căldura sa ceara aripilor lui Icar, acesta prăbușindu-se în apele Mării Egee, zdrobindu-se de stânci în apropierea unei insule. Asemeni lui Icar mulți visători curajoși s-au avântat în cucerirea cerului albastru, jertfindu-se chemării înaltului nemărginit. Vis milenar, dorință de sublim și căutare, zborul a însemnat pentru om aspirația eternă către libertate și năzuința de a-și depăși propriile limite. ^[1]