Ioan Spirescu
==Ioan Spirescu==
| Locul Nasterii: | In viata: |
| Activ in Bucuresti: 1882-1922 | |
| Perioada activ: | Adresa Atelierului: |
| *Fotografii Bucureștiului *Ateliere Fotografice | Autor: Cornel D. 
|
Ioan Spirescu fiul lui Mihail Spirescu, fotograf galatean, activ intre 1882 si 1922.
Ioan Spirescu si-a inceput cariera in atelierul Iosif Szollosy (1805-1884), dupa intoarcerea de la Paris, unde isi facuse o parte din ucenicie.
La finele anului 1882 si inceputul anului 1883, Iosif Szollosy (1805-1884) a cumparat atelierul lui Duschek din Strada Franklin 3, diriginte de atelier fiind Gustav Waber, cunoscutul fotograf de mai tarziu cu firma "Fotografia Noua".
Din cauza varstei inaintate, Iosif Szollosy a cedat atelierul si firma tinerei sale sotii Marie Szollosy, care, din motive sentimentale, il va inlocui pe Waber cu Ioan Spirescu.
In 1888 Ioan Spirescu se hotaraste sa se stabileasca definitiv in Bucuresti si vinde atelierul din Galati, fondat de tatal sau, Mihai Spirescu, in jur de 1865, brasovenilor Josef Karl Bloss si Karl Mandy.
In 1892, Marie Szollosy a vandut atelierul lui Spirescu.
Viata trepidanta a Bucurestilor a distrus numeroase cariere, insa pentru Ioan Spirescu (activ intre anii 1882-1922) a insemnat o trambulina, numele sau circuland ametitor din gura-n gura, fie pentru insusirile de crai, fie din admiratie pentru fotografiile sale expresive si, in cazul doamnelor, poetice. Elegant, spiritual, vorbind perfect frantuzeste, era posesorul unei mustati ce starnea suspine si care a fost considerata de invidiosi un fel de cheie miraculoasa pentru inimile altfel impietrite. Insa acest "om de lume" perfect mai era dublat si de un artist al fotografiei apreciat cu superlative de profesorul sau Nadar si de singurul concurent bucurestean in domeniu, Franz Mandy.
Din acel an, eliberat cu totul de grija zilei de maine, Spirescu va lucra si pentru propria placere, ca Szathmari sau ca Duschek-tatal. Si numai aceste productii, datorate libertatii, ii vor aduce gloria europeana. A obtinut diploma de onoare la Expozitia Universala de fotografie de la Geneva din anul 1893. Pentru fotografiile ocazionate de vizita in octombrie 1896 a regelui Serbiei Alexandru I a fost recompensat de Carol I cu medalia Bene Merenti clasa 1. Cu o luna inainte, impreuna cu Franz Mandy, Gustav Waber si Franz Duschek-fiul, imortalizase Capitala pavoazata pentru cinstirea vizitei imparatului Franz Josef. Calitatea lucrarilor prezentate Regelui i-a adus titlul de "Fotograf al Curtii". Pe firul acestor succese a figurat si Albumul Curtea de Arges, care a obtinut medalia de bronz la Expozitia Universala din 1889, fiind elogiat de insusi directorul Pinacotecii din Munchen, profesorul von Reber.
Numele lui Ioan Spirescu se bucura de renume si atelierul lui era asaltat de clienti. Un timp il gasim asociat cu Franz Duschek-fiul, dar nu din jena financiara. Drumul celor doi se desparte definitiv in 1893, cand Duschek rascumpara de la fostul asociat atelierul infiintat de tatal sau, iar Spirescu isi amenajeaza un atelier impunator in casa vecina, ambele ateliere figurand pe Strada Franklin.
Viata trepidanta a Bucurestilor a distrus numeroase cariere, insa pentru Ioan Spirescu (activ intre anii 1882-1922) a insemnat o trambulina, numele sau circuland ametitor din gura-n gura, fie pentru insusirile de crai, fie din admiratie pentru fotografiile sale expresive si, in cazul doamnelor, poetice. Elegant, spiritual, vorbind perfect frantuzeste, era posesorul unei mustati ce starnea suspine si care a fost considerata de invidiosi un fel de cheie miraculoasa pentru inimile altfel impietrite. Insa acest "om de lume" perfect mai era dublat si de un artist al fotografiei apreciat cu superlative de profesorul sau Nadar si de singurul concurent bucurestean in domeniu, Franz Mandy. Ioan Spirescu in colaborare sau in acelasi timp cu Franz Mandy a introdus pentru prima data platinotipia si fotografiile rastrate.
Links: Ioan Spirescu |
Referinta:
