==Imobilul Banloc-Goodrich sau "Blocul Rosu"==

Imobilul Banloc-Goodrich Adresa: Calea Victoriei Nr. 218 Arhitect: Octav Doicescu Ani in existenta: 1946 - Prezent Google Maps In cladire au functionat: Sediul Societății ”Banloc-Goodrich“ Autor: Cornel D. Calea Victoriei Palate/Imobile

In 1870 Benjamin Franklin Goodrich deschide una dintre primele fabrici ce cauciucuri(anvelope) auto din Statele Unite.

In anul 1936 este infiintata in Romania Societatea Banloc- Goodrich, societate care s-a format prin asocierea dîntre firma Goodrich cu Elisabeta, principesă a României, fostă regină a Greciei și sora regelui Carol al II-lea. Scopull acestei asocieri era construirea unei fabrici de cauciucuri auto pe teritoriul Romaniei. Capitalul inițial a fost de 60 000 000 lei.

Firma Goodrich a fost aceia care a adus toate utilajele si tehnologia necesara. Dotarea tehnică inițială era formată dintr-un malaxor Bambury , două valțuri de 84”,două de 64”, un calandru Adamson, 5 mașini pentru confecționat anvelope autoturism, 6 masini pentru anvelope camion, 2 tubinguri pentru benzi si camere, o masina încheiat camere, 17 prese pentru încheiat vcamere, 3 prese vulcanizat camere..

Numele "Banloc" provine de la proprietatea Principesei Elisabeta, Banloc din Banat. In aceasta localitate a fost initial planuita construirea fabricii, dar locatia a fost mai tarziu schimbata.

La cererea Principesei Elisabeta, sora Regelui Carol al II-lea, printr-un decret regal din iulie 1936, se începe construcția unei uzine de anvelope la Florești, Prahova, prima fabrică de anvelope din România și din sud-est-ul Europei.

Construcția durează mai puțin de un an, iar inaugurarea are loc trei ani mai târziu, pe 4 iulie 1939, în prezența primului ministru Constantin Argetoianu, dată la care pe poarta fabricii Banloc, cum se numea la acea vreme, iese și prima anvelopă Goodrich 6.50-16, cu profil antiderapant.

Consorţiul de proprietari Goodrich & Principesa Elisabeta l-a angajat în 1938 pe renumitul arhitec Octav Doicescu să proiecteze imobilele pentru birouri, ateliere şi locuinţe pentru muncitori ale companiei Banloc-Goodrich pe Calea Victoriei. Imobilul are trei corpuri, două laterale, cu patru etaje, iar cel din mijloc retras și având șapte etaje.

Cladirea a fost construita de catre compania Ing. Emil Pragher intre 1943-1946.

Imediat dupa 1948 cladirea a fost nationalizata.

In perioada comunista incepand cu anul 1963 imobilul a fost sediul "IPCM". Datorita nevoii stringente de a adauga spatiu pentru noi birouri, un nou corp de cladire a fost adaugat in perioada 1967-1968.

Cladirea a fost avariata in timpul cutremurului din 1977, dar si-a pastrat functionalitatea. deabea in anul 1986 a inceput consolidarea cladirii. Oficiile au fost vacate pe perioada consolidarii, iar functionarii au fost trimisi sa lucreze din alte cladiri de birouri. Cladirea a fost consolidata doar pana la etajul 6.

Dupa 1990 cladirea este folosita in continuare de catre SC "IPCM" – S.A. Bucuresti si SC "IPCMG" – S.A. Bucuresti.

In 2004 imobilul intra sub tutela guvernamentala. In 2010 se propune folosirea cladirii pentru a adaposti sectia de emigrare a Ministerului de Interne. In 2012 se propune consolidarea cladirii pentru a fi fii folosita drept Curte de Apel.

In 2016 a fost propusa folosirea spatiului de catre "Muzeul Național de Istorie a Evreilor și al Holocaustului din România". Prin Legea nr. 174 din 2019, cladirea este transferata în administrarea Institutului “Elie Wiesel”.

I se spunea "Blocul Roșu" pentru ca initial fatada etajelor era zugravita in culoarea rosie, mai exact in OCRA ROSSA. Culoarea a disparut, probabil dupa consolidarea si renovarea din 1986.