Hanul Neculescului
==Hanul Neculescului==
Hanul Neculescului
 Adresa: Calea Moșilor 82-84 Adresa: Podul Targului de Afara Arhitect: State Baloșin Nr. apartamente: 72 Ani in existenta: 1768- Autor: Cornel D. |
Podul Targului de Afara/Calea Moșilor 82-84
1768, 1867
Cunoscut si sub numele de Hanu Polonez sau Niculcea.
Construit in 1867 Calea Mosilor 82-84(80 in numerotarea veche), Casa Christo Gheorghief(82) si casele farmacistului Nierecher (nr. 84).Mahalaua Razvan,(peste drum de Biserica Rasvan) pe Podul Targului de Afara, unde la un moment dat, in anul 1793, a existat o sinagoga, din 1768 Pe Calea Mosilor colt cu strada Radu Calomfirescu. Aproape de Targul Cucului.
La mijlocul secolului al XVIII-lea, pe Podul Târgului de Afară (Calea Moșilor) existau nenumărate prăvălii negustorești, care desfășurau o intensă activitate comercială. Una dintre aceste prăvălii era deținută de către Șerban, protopsalt la Biserica Domnească, care, prin moștenire și cumpărări succesive, reușește să-și constituie „un lot negustoresc important în centrul comercial al orașului, de pe urma căruia, din chirii, obținea un frumos venit anual”. În momentul în care fiica sa s-a căsătorit cu Alexandru (Alexe) Neculescu logofăt de vistierie, Șerban îi dă drept zestre întreaga proprietate pe care reușise să o extindă de-a lungul timpului. Acesta din urmă constituie, pe proprietatea primită de la socrul său, Hanul Neculescu, care ocupa o suprafață totală de 6.000 mp și se afla în imediata apropiere a Târgului Cucului (Sf. Gheorghe), adică a centrului comercial al orașului.
După moartea ctitorului său, hanul intră într-un proces de degradare în condițiile în care noii proprietari, adică fiii lui Alexandru Neculescu - Alexandru, căsătorit cu Elena Drugănescu, și Hristofor, căsătorit cu Elena Băbeanu - nu s-au ocupat de întreținerea lui din cauza neînțelegerilor survenite între ei în ceea ce privește împărțirea hanului, așa după cum rezultă din documente: „Ajunsese la mare dărăpănare [hanul, n.n.] din pricină că nu ne trăgea inima nici pe o parte nici pă alta a face trebuinciosul meremet, neștiindu-ne fieșcare partea noastră curată”.
Ceea ce este interesant din perspectiva demersului nostru, este contractul de arendare încheiat între Elena Drugănescu, în calitate de proprietară a unei părți din suprafața acestui edificiu, și Petre Maximovici, „sudit rusesc”, arendaș, din care aflăm că, în anul 1820, hanul era alcătuit dintr-o cârciumă cu pivniță, cinci camere și „un șopron de scânduri”. Chiria era stabilită la 1.100 de taleri anual, iar contractul de arendare era încheiat pe trei ani.
Cealaltă jumătate a hanului, respectiv cea deținută de către Hristodor Neculescu, este oferită ca zestre fiicei sale, Marița, căsătorită cu căminarul Mavrodoglu (1833). La jumătatea secolului al XIX-lea, Marița, rămasă văduvă și înglodată în datorii, vinde partea ei de han lui Panait Nicolau.[1]
Links: |
Referinta:
- ↑ Foto: Hanul Neculescu, sursa – Ștefan Ionescu, „Podul Mogoșoaiei. Calea Victoriei” Drd. Constantin Gabriel, muzeograf, Secția Istorie, MMB
