Hanul Neculcea
Hanul Neculcea
Hanul Neculcea
 Adresa: Bariera Mogosoaiei Aproximativ Piata Victoriei de astazi Ani in existenta: 1810-1890 (aprox) *Piata Victoriei *Hanuri Autor: Cornel D. |
Bucurestiul secolului XVIII si XIX a avut nenumarate hanuri. In ciuda faptului ca perioada de glorie a hanului bucurestean sa terminat spre sfarsitul secolului XIX unele dintre aceste hanuri au ramas in memoria bucurestenilor pana in ziua de astazi.
Din pacate Hanul Neculcea nu este unul dintre acestea.
Hanul Neculcea construit la inceputul secolului al XIX lea se afla in partea de nord a orasului pe drumul ce ducea spre Targoviste, drum care avea sa devina Soseaua Kiseleff. Era un han de bariera, aflandu-se imediat langa Bariera Mogosoaiei, loc in care la acea vreme se afla iesirea din oras. I se spnea si "capul podului" referinta la faptul ca acolo se termina Podul Mogosoaiei, Calea Victoriei de astazi.Intr-un cuvant se pare ca Hanul se afla chiar in mijlocul Pietei Victoria de astazi si cuprindea o parte din terenurile din jurul pietei.
Nu exista amanunte de spre data exacta a inaltarii hanului. Pe la 1789, domnul Nicolae Mavrogheni construise o biserica cu hramul Izvorul Tamaduirii si un palat "pentru a sa recreatie si odihna". Despre acestea exista documente si de asemenea referinte la proprietatile invecinate. Unul dintre aceste documente din 1808 nu mentioneaza hanul, dar este folosit ca punct de referinta. Se banuieste ca hanul a fost construit la putin timp mai tarziu, probabil in deceniul al doilea al secolului.
In documente mai tarzii referitoare la proprietatile Bisericii Mavrogheni se mentioneaza: "Inspre capul Podului Mogosoaiei locul bisericii mergea pina in Hanul lui Neculcea, care atunci cind a cladit hanul a inlaturat piatra de hotar a manastirii Sf. Spiridon Vechi".
Proprietarul hanului, Neculcea (Nicolae Georgevici) era ginerele unui neguator grec, Stamate, numit mai tirziu Stamatescu, care avea trei fiice: pe Smaranda casatorita cu Ion Petru Manof (1805-1870), pe Ralitza calsatoria cu pitarul Ion Sima Gheras si pe Ecaterina casatorita cu Georgevici (Gheorghevici) Neculcea. Viitorul Ginerele lui Manof este Tinasache Iliad, casatorit cu fiica sa Ecaterina, si care reconstruieste vechiul han Damari in 1881, numindu-l "Hotel de France".
Multe hanuri la vremea aceia erau inaltate in jurul unei biserici pentru a aduce venituri suplimentare(bisericii). Hanul Neculcea nu facea parte din aceasta categorie.
Cladirile Hanului Neculcea formau un patrulater si aveau un singur etaj. Zidurile erau varuite, iar in mijlocul acestui patrulater se afla o curte mare pavata cu bolovani. De jur imprejur avea camere pentru oaspeti, grajduri, soproane pentru carute si vite, hambare de cereale si furaje etc. Aci trageau chirigii sau mosierii care veneau cu trasura la Bucuresti pentru afaceri, isi lasau trasura caii si vizitiul la acest han, iar ei se duceau in centru la un han sau hotel mai de lux.
Prima mentiune, documentata, despre acest han o gasim intr-un document din 1848. C. A. Rosetti, la vremea acea "Ministru al Treburilor din Nauntru", da in scris un ordin prefectului Politiei Capitalei prin careun anume Eftimie Nicolau din Pitesti, care locuia in Hanul Neculcea trebuia arestat si adus in fata justitiei.
Hanul in sine avea o faima foarte proasta fiind locul in care isi duceau veacul multi infractori si delicventi (aceasta soarta o aveau cam toate hanurile de bariera). Din cronicele vremii reiese ca hanul era locul, la margine de Bucuresti, unde se ducea lumea dornica de petreceri discrete cu mancare si bautura buna.
Dupa unele mentiuni, orale, hanul a dainuit pana prin 1886-87. Alte versiuni mentioneaza anul 1895.
Personal cred ca 1886-87 este mai proape de adevar. O harta a orasului din anul 1891(92) ne arata aparitia Bulevardului Jianu(Aviatorilor de astazi) si aparitia pietei(Victoria) pe locul unde se afla inainte hanul. Deci 1886-87 pare o data rezonabila.
Povestea demolarii hanului este cel putin bizara. Se pare ca Primaria Bucurestiului avea in plan dezvoltarea si modernizarea zonei. Hanul se afla exact pe locul in care se va afla Piata Victoriei si intersestia noului bulevard proiectat de primarie(Jianu - Aviatorilor de astazi). Proprietarul hanului a refuzat sa vanda cu toate ca i s-au oferit sume apreciabile.
Povestea spune ca niste aronisti au fost "angajati" sa porneasca un incendiu in incinta hanului. Pompierii au fost chemati pentru a stinge incendiul. Se pare insa ca tulumbele au fost umplute cu gaz in loc de apa, fapt care , normal, a dus la accentuarea incendiului si a cauzat distrugerea totala a hanului. In aceste conditii proprietarul a fost nevoit sa vanda terenul primariei pentru o suma derizorie.
Dupa sistematizarea zonei terenul ramas din fosta proprietate, aflat la intersectia bulevardelor Jianu si Bonaparte, a fost scos la licitatie de catre primarie.
Anterior licitaţiei, pictorul Nicolae Grigorescu (1838-1907) se oferise să cumpere proprietatea de 936,8 m.p., dar nu a putut obtine aprobarea Primăriei.
O parte din terenul hanului a intrat, prin licitatie, in proprietatea lui Grigore M. Sturza, poreclit "Beizadea Vitel", care a ridicat pe acest teren un palat monumental care ii va purta numele pana in 1946. A fost una din podoabele arhitectonice ale Capitalei, luxos si bogat impodobit in exterior si interior. La scurta vreme insa, dupe terminarea palatului, chiar in 1901 proprietarul a decedat. Palatul a fost vandut in 1903, de catre mostenitori, Statului Roman pentru a fi folosit ca local pentru Ministerul Afacerilor Externe.
Links: |
Referinta:
