Cinema Vergu

==Cinema Vergu==

Cinema Vergu Adresa: Sos. Mihai Bravu Nr. 221 Arhitect: Marcel Iancu Ani in existenta: 1939-1990 Sala/Gradina: Sala Nr. de locuri: 360 Alte nume: Cinema Munca(1 Mai 1954) Google Maps Autor: Cornel D. *Cinematografe

In anul 1939 in apropiere de Bariera Vergului (mai tarziu Piața Muncii), o zonă pe atunci săracă și periferică, se ridică un nou imobil cu destinatia de institutie culturala de masaa, numita "Ateneu Popular". Arhitectul Marcel Iancu ridica un imobil in stil: art deco, specific Perioadei interbelice. Adresa noului imobil este Sos. Mihai Bravu nr. 221, pe colțul cu Calea Vergului (Bd. Muncii de mai tarziu si Bd. Basarabia de astazi). cladirea includea o sală de spectacole și cinema, menită să crească nivelul cultural al locuitorilor cartierului. Proiect a facut parte din politica de culturalizare întreprinsă de Regele Carol al II-lea, supranumit de presa vremii "Regele culturii". Pe frontispiciul cladirii scris in relief, pe latura dinspre Mihai Bravu numele asezamantului "Ateneul și Cinema Vergu".

In ziua de 1 Mai 1954 numele cinematografului devine oficial "Cinema Munca". Schimbarea numelui a fost mandatorie din cauza asocierii cu numele "Vergu", acesta fiind proprietarul unor terenuri intinse in zona. (De aici si numele de Bariera Vergului, Calea Vergului, etc.)

Dupa 1970 incepe sistematizarea zonei, se demolează multe imobile, se lărgește intersecția. Blocul cu cinematograful supraviețuiește demolarilor masive.

1990 si mai tarziu. Fațada imobilului se degradează. Piața Muncii devine Piața Eudoxiu Hurmuzachi, denumire extrem de nepopulară și nefolosită de cetățeni. Bd. Muncii devine Bd. Basarabia. Salacinematografului isi inceteaza functia.

Dupa 2005 Fațada dinspre Mihai Bravu (cea cu scrisul) este acoperită integral de un cearșaf imens cu reclamă la restaurantul și clubul de manele "Million Dollars", deschis în incinta fostului cinematograf. Restul clădirii se degradează, geamurile vechi sunt înlocuite cu termopane.

2015 (februarie), Dispare cearceaful de pe fațada cu scrisul. Clădirea arată jalnic.

Ateneele populare au fost instituţii culturale de masă,  care au fost in marea majoritate un rezultat al iniţiativei particulare.
Se arată că un ateneu se compune, in esenţă, dintr-o sală de spectacole („în care cu preţuri reduse, se vor putea da reprezentanţii teatrale, de cinematograf, baluri, ţinea conferinţe") şi din cîteva săli mai mici destinate pentru bibliotecă, exerciţii corale, expoziţii de ţesături şi cusături naţionale, cursuri serale, sporturi etc. 
Sala de spectacol era destinată pentru partea comercială a instituţiei, din exploatarea căreia, precum şi din donaţii, se constituia fondul necesar pentru susţinerea activităţii culturale.^[1]