==Casa Toma Stelian==

Casa Toma Stelian Adresa: Şoseaua Pavel D. Kiseleff Nr. 10 Ani in existenta: 1915-Prezent Google Maps In cladire au functionat: Autor: Cornel D. Sosele Palate/Imobile *Şoseaua Pavel D. Kiseleff

Cladirea a fost construita in 1912-1915, arh. Ion D. Berindey, proprietate a avocatului Toma Stelian fost ministru de justiției. Cladirea a fost finisata deabea in 1926.

Toma Stelian a fost un renumit orator, un avocat cunoscut, mereu sobru, "o fire rece, nesentimentală". In anul 1895 se muta in Bucuresti in imobilul din Calea Victoriei Nr. 132, fosta casă Algiu. In anul 1912 Toma Stelian il insacineaza pe arhitectul Ion D. Berindey, arhitect al elitei bucurestene la acea vreme, cu construirea imobilului din Sos. Kiseleff. Intreaga lucrare a costat 500.000 lei. Onorariul arhitectului fiind 10% din valoarea întregii lucrări. Terenul a fost cumparat de la Constantin Vernescu. La acea vreme adresa era Șoseaua Kiseleff nr. 12. Autorizaţia de construcţie numărul 41158 din 1912 permitea ridicarea unei vile, unui garaj cu parter şi etaj şi împrejmuire pe şoseaua Kiseleff numărul 12, ocolul IV.

Prin legea publicată în Monitorul Oficial din 21 martie 1926, votată de Adunarea Deputaţilor şi Senat în sedinţa din 16 martie 1926, se înfiinţa Muzeul Toma Stelian, respectând testamentele lui Toma Stelian din 24 august 1923 şi 19 august 1925.

Avocatul Toma Stelian nu a fost un mare amator sau colecţionar de artă, nu avea o pregătire specială şi nici o înclinaţie deosebită pentru artă. La înfiinţarea Muzeului Toma Stelian, celebrul Anastase Simu, fiind rugat să facă parte din comitetul de direcţie a declinat această onoare. In propriile lui cuvinte: "Cum, domnule, eu care am dăruit ţării acest templu cu peste una mie opere de artă româneşti şi străine, să patronez un comitetul care are ca scop să garnisească locuinţa lui Toma Stelian cu tablouri şi sculpturi, cumpărate din banii contribuabililor? Dacă Toma Stelian a donat un imobil, foarte frumos din partea domniei sale, să se fi instalat acolo o şcoală, o bibliotecă, că era om de carte, dar de ce tocmai un muzeu care să-i poarte numele, când defunctul nu s-a interesat de artă, nu a lăsat măcar o colecţie de stampe."

Proprietatea era sub tutele "Casei şcoalelor". Muzeul avea un director şi un conservator adjunct. Casa şcoalelor folosea anual o anumită sumă pentru îmbogăţirea colecţiei muzeului. în 1931 colecţiile de artă ocupau doar trei dintre sălile parterului, mare parte a încăperilor fiind goale". In timp colectia o sa numere peste 500 de picturi și câteva zeci de sculpturi, aparținând unor artiști români de renume.

Muzeul a avut și un Catalog: "Muzeul Toma Stelian: (Pictură, Sculptură și Desen, 164 p. de text + 96 p. de ilustrații alb/negru), editor Casa Școalelor, București, Imprimeria Națională, 1939.

Clădirea a încetat sa fie muzeu în 1949 când colecția, nu prea mare și de artă românească în bună parte, s-a mutat la fostul Palat Regal.

În perioada 1950-1955, în această clădire a funcţionat Şcoala de Literatură şi Critică Literară "Mihai Eminescu", apoi a fost sediu al Uniunii Scriitorilor din România până în 1980. In perioada 1951-52(aprox.) imobilul a adapostit si Muzeului Național al Literaturii Române, muzeu care a fost mutat in Casa Kretzulescu din Strada Știrbei Vodă 39.

In urma cutremurului din 1977 cladirea a fost renovata(1981-82), dar multe dintre decoraţiunile exterioare refacute dupa cutremur nu au mai fost asemanatoare cu originalul, fațada pierzându-și cea mai mare parte din stucaturile decorative și devenind astfel mult mai sobră.

După 1989, a ajuns sub tutela "Administraţiei Patrimoniului Protocolului de Stat". Cladirea a fost repartizata "Partidului Social Democrat" pentru a fi folosita ca sediu central al partidului. în 2013, "Partidului Social Democrat" cumpara clădirea devenind proprietarul legal.

Școala de literatură, cum i se spunea pe scurt, aflată în subordinea Uniunii Scriitorilor, funcționa într-o clădire de pe șoseaua Kiseleff nr. 10, în apropiere de ambasada Uniunii Sovietice
Școala de Literatură și Critică Literară "Mihai Eminescu" a fost înființată în anul 1950, în urma unei decizii din 1949, având ca model Institutul de Literatură "Maxim Gorki" al Uniunii Scriitorilor din U.R.S.S.
De la început, din 1950, școala a fost condusă de Mihai Novicov.[4] A fost desființată în 1955. De fapt, în 1954 școala s-a transformat în institut, iar în 1955 s-a dizolvat în cadrul Facultății de Filologie din București.[5] După desființarea Școlii de literatură, cei care aveau diplome și bacalaureat au fost primiți la Facultate.