==Casa Cesianu sau Palatul Cesianu-Racoviță==

Casa Cesianu Adresa: Strada C. A. Rosetti Nr. 5(7) Adresa: Str. Clemenţei Nr. 5(7) Ani in existenta: : 1903 - Prezent Google Maps In cladire au functionat: Autor: Cornel D. Str. Clementei Palate/Imobile

Strada Clementei sau Clementi, se intindea in mare pe traseul actualei strazi C. A. Rosetti. Strada Clemenţei a purtat anterior numele de Uliţa Boteanu, dar si de Karl Lueger. Strada incepea din intersectia Calea Victoriei si Strada Vamei (actuala Dem Dobrescu) si mergea pe traseul strazii C. A. Rosetti. pana in strada Polona, actuala starda Jean Louis Calderon de astazi.

La Nr. 7 se afla Casa Cesianu, proprietatea lui Nicu Cesianu, deputat, clădită de el pe un teren cu suprafaţă mare, cumpărat de la Marghioala Constantin Cornişanu in septembrie 1888. Aceasta la randul ei cumparase terenul din suburbia Boteanu Strada Clemenţei nr. 5, in iunie 1886 de la Marghioala Procopoaia Canuşi „proprietară domiciliată în acest oraş, calea Plevnei nr. 187" pentru suma de 12.000 lei. Nicolae Stănică Cesianu a cumparat terenul pentru suma de 44.000 lei.

Dupa demolarea primelor case de pe strada Clementei Nr. 7 devine Nr. 5.

Nicu Cesianu a făcut parte dintr-o familie boierească cunoscută din secolul al XVIII-lea şi s-a înrudit cu multe familii de vază atât din Ţara Românească cât şi din Moldova.

Nicolae Cesianu a obţinut de la Primăria Oraşului Bucureşti, PE 20 aprilie 1892, autorizaţia nr. 220 pentru construcţia unei case în str. Clemenţei nr. 5 după planurile arhitectului J. Berthet.^[1]

Casa Nicu Cesianu din str. Clemenţei/C. A. Rosetti nr. 7 a fost construită în stil eclectic academic, acordându-se o evidentă importanţă „etajului nobil", parterul fiind rezervat prăvăliilor. Din curte unde se află faţada principală se accede, printr-o scară centrală ce se desparte în două rampe, la holul de la etajul întâi. Urmează încăperile de paradă situate spre stradă: biroul şi 2 saloane. In partea opusă, spre curte se află dormitoarele. Holul amplu, tratat cu deosebită îngrijire are partea de sus a pereţilor decorată cu stucaturi care încadrează pe două laturi cinci din cele şase compoziţii în ulei, existente initial.

Comanditarul acestei clădiri elegante, Nicu Cesianu a fost imortalizat prin înscrierea iniţialei din monograma N. C. în volutele cu struguri ce decorează balconul dinspre stradă, decor ce se păstrează până astăzi.

Întreaga proprietate era împrejmuită cu zid şi grilaj, suprafaţa terenului fiind de 1.300 metri pătraţi.

„Imobilul in sine, consista dîn două corpuri de clădire, aşezate: A pe alinierea stradei si B în fundul curtii" ocupând suprafaţa de 697 m.p. şi având în total 27 încăperi.

Corpul A se compune din parter şi etaj, cu zidul din două cărămizi si este învelit cu tablă de zinc şi cuprinde la parter „două prăvălii mari, 1 culoar şi 6 odăi podite cu scânduri, 2 camere şi 1 cabinet de toaletă podite cu parchet si o bucătărie podită cu ciment. Etajul este compus dintr-un antreu mare podit cu parchet de stejar, un culoar, zece camere cu parchet, două cămări şi o seră pentru flori. Podul cuprinde patru mansarde podite cu scânduri.

Corpul B este format din parter având zidul din 1 cărămidă, este acoperit cu tablă de zinc şi cuprinde 1 grajd, 1 şopron şi o spălătorie".

"La data încheierii evaluării imobilului „domnului N. St. Cesianu [din] Bucureşti, str. Clemenţei nr. 7, culoarea Galben, care-l oferă ipotecă pentru împrumutul solicitat de la Creditul Funciar Urban" (9 decembrie 1903) „destinaţia sa este a servi de locuinţă proprietarului închiriindu-se cele 2 prăvălii din parter". Valoarea imobilului este considerata la 323.000 lei.

Nicolae St. Cesianu, a decedat în anul 1914 iar prin actul nr. 7249 din 18 septembrie 1914, sunt atestaţi ca moştenitori ai averii defunctului Nicolae St. Cesianu, soţia sa Maria născută Dimitrie Florescu cu cele două fiice ale sale: Margareta, căsătorită cu Vasile Miclescu şi Alexandrina, căsătorită cu Alex. Racoviţă. Casa din str. C. A. Rosetti nr. 7, rămâne în proprietatea familiei 15 care o păstrează până la nationalizare.

Cladirea in sine a avut o istorie bogata. În 1909 clădirea este închiriată de catre proaspătul înfiinţat „Automobil Clubul Român" sub preşedenţia lui Ion Cămărăşescu. Clubul va functiona in cladire pana in 1916, an in care se muta pe Calea Victoriei Nr. 162. Incepand cu anul 1916 clădirea devine sediul cercului cultural „Libertatea" al comunităţii evreieşti. Pe 15 august 1941 imobilul din str. C. A. Rosetti nr. 5[7) 19 a fost închiriat de Alexandru Racoviţă, soţul Alexandrinei Cesianu, Consulatului Italian pentru sediul Fasciei şi a organizaţiilor coloniei italiene din Bucureşti.

La parterul clădirii, în spaţiul special construit pentru prăvălii au funcţionat diferite birouri şi prăvălii precum: 1935 S.E.G. pentru materiale electrice şi tehnică; 1937-1944 Telefunken Binder ing.; 1937 Soc. N. Butculescu pt. Exp. Automobile; 1941 Skoda Steyer Automobile S.A.R..

După 1948 casa este „rchizitionata" pentru a servi drept sediul asociaţiei de prietenie cu URSS, cunoscuta ARLUS, în anul 1950 fiind naţionalizată. Preluată de stat clădirea cu toate decoraţiile şi picturile sale devine mai târziu sediul unui Comaliment.