Numele de Calea Griviței i-a fost atribuit în ziua 2 septembrie 1878, alături de celelalte străzi care au primit nume evocatoare ale Războiului de Independența. Numele are o importanță simbolistică, mai ales că din Calea Griviței -reduta cucerită la Plevna-, se intra în Calea Victoriei.
1903
1903
Cinema Marna, Calea Griviţei
Preluat de pe pagina Facebook a D-lui Georges Eneas. Cu multe multumiri
Imaginea nr. 1, din anul 1976, este luată din fostul Hotel Nord (denumit în anii ’90 Hotel Ibis, acum Hotelul MyContinental), spre intersecția dintre Calea Griviței cu strazila Buzești și Berzei.
În imagine apar o parte din imobilele de pe Calea Griviței, latura cu numere pare, cuprinse între Str. Gheorghe Polizu și Str. Buzești.
În prim-planul imaginii, în dreapta acesteia, se vede o parte a blocului care are și acum la parter Agenția de Voiaj CFR, bloc dat în funcțiune în anul 1965, ca și Hotelul Nord situat în dreapta lui. În fața agenției era un părculeț cu un W.C. subteran; acum acolo este o parcare.
Dincolo de blocul cu Agenția de Voiaj CFR, în partea stțngă a acestuia, se vede o foarte mică parte din clădirea Cimatografului Dacia (fostul Cinema Marconi în perioada interbelică, numit după naționalizare, în anii ‘5,0 Cinema Popov, apoi, prin anii ’60, Cinema Dacia).
Pe frontul Căii Griviței, în stânga imaginii este clădirea de la numărul 110 în care în perioada interbelică a fost Hotelul Roma (antreprenor Stutzer Ghedale, v. Anuarul Socec 1923-1924 – Hoteluri și imaginea nr. 2, din anul 1938). În Hotelul Roma a funcționat în anii ‘20-‘30 și Cinema Roma, numit în anii 1934-1948 Cinema Diana. Se observă din imaginea nr. 2 că firma hotelului și reclama cinematografului se întindeau și pe fațada clădirii de la nr. 108 (cea cu firma Textile din imaginea nr. 1), ceea ce înseamnă că, ori proprietarul hotelului a cumpărat sau a închiriat această clădire, ori a căpătat dreptul de a folosi fațada pentru reclame. Deși pe la jumătatea anilor ’50 se preconiza redeschiderea sălii de cinema, acest lucru nu s-a mai întâmplat, în anii ‘60, în clădirea fostului Cinematograf Roma funcționând Clubul Muncitoresc al salariaților Întreprinderii de Construcții–Montaj Nr. 4.
În următoarea clădire, cea de la nr. 106, în perioada interbelică era Magazinul Auto-Moto-Velo al lui A. Andreescu (v. și imaginea nr. 2) care comercializa automobile, motociclete, biciclete, dar și aparate de radio, patefoane, articole de sport și jucării. După această clădire urmează, la nr. 104, cea în care a fost Librăria J. London (în locul căreia, pe la jumătatea anilor 20, a venit Farmacia dr. Artur Voitinovici) despre care am vorbit într-o postare anterioară. Nu cunoaștem de ce, cum și când au dispărut clădirile cuprinse între numerele 102-96 (numerotarea în sensul spre intersecția cu Str. Buzești), printre care și Hotelul Europa Terminus de la nr. 100, cunoaștem însă că de prin anul 1927, pe Calea Griviței la nr. 94 era Grădina Marconi.
Puțini sunt cei care mai știu că acolo unde în imaginea nr. 1 se văd barăcile din tablă, peste drum de actualul cinematograf Dacia (fostul Cinema Marconi), se găsea Grădina Marconi în care, în anii interbelici, se desfășurau spectacole de teatru, de revistă și proiecții cinematografice.
Baraca din tablă, de culoare cenușie, din dreptul tramvaiului era o baracă de ”Tir Sportiv” la care responsabil era mama iluzionistului Leonard Jozefini, fiul cunoscutului iluzionist cu același nume de scenă, care timp de douăzeci de ani a fost directorul Circului de Stat din București.
În anul 1927 Grădina Marconi a fost luată în antrepriză de regizorul Sică Alexandrescu, venit de la Teatrul Național din Cluj, care a amenajat-o pentru spectacole teatrale. Stagiunea s-a deschis la 10 iunie 1927 cu piesa ”D’ale carnavalului” de I. L. Caragiale. Începând din 1927 și până în 1943, Grădina Marconi a fost închiriată, pentru perioada estivală, în fiecare an, de diferite trupe de teatru și de revistă: Compania dramatică ”Teatrul Nostru” (1927), ”Teatrul Mic” (1928), ”Teatrul Victoria” (1930), ”Teatrul Vesel” (1934-1940), ”Compania Izbânda” (1940), Trupa de revistă Aurel Ion Maican și Puiu Maximilian (1941), Trupa Aurel Ion Maican și Geo Maican, fratele său (1942).
Chiar și în vremurile de restriște din timpul războiului, la 10 iulie 1942, Grădina Marconi a fost deschisă cu piesa bulevardieră ”Femeile nu mint niciodată” (v. imaginea nr. 4), scrisă de Iuliu Horst, dl. A. I. Maican fiind atât director de teatru, cât și director de scenă, casier şi regizor de culise. Ultimul spectacol jucat în această grădină a fost în anul 1943, după care, din cauza războiului și a situației grele în care se afla țara, această scenă a dispărut pentru totdeauna.
Aici, pe scena Grădinii Marconi, au jucat în spectacole de teatru și de revistă mulți, foarte mulți actori cunoscuți în acea vreme, dintre care amintim: Ion Morţun, Alexandru Ghibericon, Const. Toneanu, Vasile Brezeanu, Ionel Ţăranu, Marcel Anghelescu, N. Stroe, Grigore Vasiliu- Birlic, Niculescu Buzău, Mișu Fotino, Nicolae Gărdescu, Costache Antoniu, Geo Maican, Jules Cazaban, Ion Talianu, Beate Fredanov; H. Nicolaide, Alexandru Giugaru, Zizi Şerban.
Clădirea albă cu două etaje de după barăcile din fosta Grădină Marconi, care se profilează pe calcanul cădirii Hotelului Oltenia (v. imaginile nr. 1 și nr. 5), este fostul Hotelul Basarabia (proprietari Duțu N. & Sima D., Calea Griviței nr. 94 în Anuarul Socec 1923-1924 – Hoteluri. v. și Planul cadastral din 1911), care s-a numit ulterior Hotel Mcedonia, apoi Hotel Barania, nume sub care a și fost naționalizat prin Decretul nr. 92 din 1950. Clădirea care, până înainte de demolarea din anul 1986, avea la parter Restaurantul ”Marea Neagră”, apare și într-o acuarelă semnată de arhitectul Gheorghe Leahu (v. imaginea nr. 6), în care are culoarea cărămiziu (eu nu-mi amintesc să fi avut o asemenea culoare). În această clădire, spre sfârșitul anilor ’20, și-a avut primul sediu Restaurantul ”La Răcaru”, celelalte două locuri în care a mai funcționat restaurantul cu acest nume fiind Bulevardul Carol I, în apropierea intersecției cu Calea Victoriei, în anul 1934, și, apoi, pe Strada Vasile Boerescu, pe lângă actualul Teatru Național.
La Restaurantul ”La Răcaru” din Calea Griviței și-a început cariera de cântăreț de muzică ușoară, tânărul student la clasa de canto a Conservatorului de Muzică din București, foarte cunoscutul și îndrăgitul Cristian Vasile.
Clădirea înaltă cu cinci etaje și mansardă care apare în partea dreaptă a imaginii nr. 1 (v. și imaginile nr. 7 și nr. 😎 este Hotel Oltenia (fost Hotel Elysee Palace, apoi Hotel Lyon, proprietar Fried-Stein, Calea Griviței nr. 88-90 în Anuarul Socec 1923-1924 – Hoteluri) care avea la parter un magazin de confecții. În prima fază, Hotelul Oltenia a scăpat de demolarea din 1986, însă, fiind lăsat în paragină, s-a degradat într-o asemenea măsură, încât fiind considerat pericol public, în final a fost demolat în anul 2006.
Pe Calea Griviței nr. 98, în clădirea mică fără etaj dintre Hotel Basarabia (Reataurantul Marea Neagră) și Hotelul Elysee Palace (Hotelul Oltenia) (indicată de săgeata roșie din imaginea nr. 9), în anul 1924 era atelierul ”Foto Elegant” (Universul, din 28 martie 1924), iar din 1932, atelierul fotografic ”Foto Reval” (Monitorul Oficial, din 17 martie 1932). În 1943, atelierul ”Foto Reval” se mută în Hotelul Basarabia (Calea Griviței nr. 94) cel puțin până în 1949, de când datează ultima știre despre acesta (ziarul Viața Capitalei nr. 73, 1949). În imobilul din Calea Griviței nr. 98 a continuat să fie, până la demolarea acestuia, tot un atelier fotografic.
Această latură a Căii Griviței a fost distrusă aproape total, în anul 1986 fiind demolate majoritatea clădirilor în vederea construirii magistralei M3 de metrou. În mod paradoxal, Ceaușescu a intervenit și a oprit demolările pentru a salva hotelurile Marna şi Grivița (fostul Hotel Bratu), deviind traseul tunelului de metrou pe sub Strada Polizu cu neajunsul cunoscut: înainte de a intra în stația Gara de Nord, venind dinspre Piața Victoriei, garnitura de metrou parcurgând curba foarte strânsă produce un zgomot foarte strident.
Despre construcțiile din profunzimea imaginii nr. 1 se pot spune următoarele :
* Coșul de fum din planul secund, partea stângă a imaginii, este al centralei termice de la maternitatea Polizu;
* Clădirea care se vede centru imaginii, spre fundal, este Școala Tehnică de Arhitectură și Construcția Orașelor (S.T.A.C.O.) de pe strada Occidentului, iar în spatele ei, pe strada Sevastopol se vede Hotel Diplomat, în care erau cazați rezidenții străini detașați în România în cadrul unor firme străine cu diferite activități mai mult sau mai puțin comerciale.
* Clădirea mare din fundalul imaginii în centrul acesteia este fostul Minister al Construcțiilor de Mașini, care se afla la intersecția dintre Calea Victoriei nr.133-135 cu Strada Lt. Dumitru Lemnea (acum Str. General Gheorghe Manu). Inițial această clădirea a fost Palatul de Birouri pentru Societatea Română a Poștelor, (arh. Arghir Culina) inaugurat în anul 1938 și a devenit sediul ministerului amintit la începutul anilor 60. Structura de rezistenșă a imobilului fiind șubrezită de cutremurele puternice din 1940 si 1977, clădirea a fost vacuată de la finele anilor ’90 și a fost demolată în anul 2007.
În fundalul imaginii, spre dreapta, se vede și silueta fostului Hotel Dorobanți (proiect din 1973, arh. Virgil Nițulescu), inaugurat în 1974, devenit în anul 2004 Howard Johnson Grand Plaza, acum Sheraton Bucharest Hotel.
O simplă imagine ne poate spune foarte multe povești!
1. Calea Griviței (1976), imagine luată din Hotelul Nord. Sursa - Volga Neagră.
2. Calea Griviței nr. 110 - Hotel Roma, 1938
3. Calea Grivitei - Prăvalii pitorești peste drum de Hotel Nord, acuarelă de arh. Gh. Leahu.
4. Grădina Marconi (Calea Griviţei, nr. 94) redeschisă la 10 iulie 1942, cu piesa bulevardieră ”Femeile nu mint niciodată”, de Iuliu Horst - Fotografie de Willy Pragher.
5. Calea Griviței - Restaurantul ”Marea Neagră”, anii ‘40.
6. Restaurantul ”Marea Neagră”, acuarelă semnată de arhitectul Gheorghe Leahu.
7. Calea Griviței - Hotel Oltenia - 1986. Fotografie de Andrei Bîrsan.
8. Calea Griviței, 1965. În stânga, Hotelul Oltenia (fost Lyon, fost Elysée Palace), datând de la începutul anilor ‘20.
9. Calea Griviței (1976) – Imobilul de la numărul 98 (v. săgeata de cloare roșie).
Fig. 1 - Casa Tehnicii Cailor Ferate
Fig. 2 - Echipa de redactori, redactori tehnici si muncitori care lucrau in tipografia Editurii, cei ce cu extrema grija si determinare erau responsabili pt toate publicatiile tehnice, carti tehnice pentru invatamantul superior / e.g. IPB - Facultatea de Transporturi, reclame si Ghiduri CFR etc etc
Printre ei mama mea /redactor tehnic. In centrul fotografiei cu paltonul pe umeri Directorul Nasta, unul din cei mai oameni ce i-am intalnit vreodata.(Simona A Pascu)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
_2.jpg)
