Băile Grivița
From In București
Jump to navigationJump to search
==Băile Grivița==
Adresa: Calea Grivitei / Strada Sfinții Voievozi nr 1 | Ani in existenta: Decembrie 1893 - |
Adresa alternativa: | Google Maps |
In cladire au functionat: | *Baile publice |
Negustorii Solomon Haimovici și Isac Abramovici construiesc Baia Grivița cu banii imprumutati de la Societatea de Credit Funciar in valoare de 270.000 de lei. Stabilimentul oferea “băi de putină” și “de abur” organizate în 80 de compartimente, cu două clase de confort, iar în sezonul cald și băi reci într-un bazin exterior. Baia era alimentată cu apă din puțuri proprii și funcționa până târziu în noapte. Mai știm și că marele inginer Anghel Saligny, care avea reședința în apropiere, pe strada Occidentului, a fost deranjat de risipa de apă și a făcut o petiție la Primărie. Baia Comunală Grivița a fost deschisă în ziua de 18 decembrie 1897.
“Baia Grivița a fost construită de doi negustori evrei, Solomon Abramovici și Isac Halimovici. A fost o mare realizare pentru acele timpuri; era cea de-a două baie modernă construită în București, după cea amenajată de Eforia Spitalelor Civile, care era situată pe Bulevardul Elisabeta, unde se află astăzi sediul Primăriei sectorului 5. După primul război mondial, numărul celor care-și puteau oferi o baie cu cadă/duș în casă era încă foarte redus. Spre exemplu, în cartierul Grant-Regie, la o populație de 2000 de locuitori existau în anii ’30 doar două cișmele, două surse de apă tratată. "Baia a funcționat până prin anul 2017. Am avut în mână un pliant publicitar din anul 2017 care spunea că baia are o capacitate de 200 de persoane pe zi și oferă clienților condiții pentru igienă și relaxare în cadrul unui bazin interior. De asemenea, baia dispunea de dușuri cu apă caldă, cabine individuale, o saună cu aer cald și bazine cu apă rece. Lumea din cartier se ducea acolo, era o atracție, un loc pentru igienă și pentru socializare”. [1] [2][3]
-
1983
-
2014
Links: |
- ↑ Băile Grivița
- ↑ George potra - Din Bucureştii de ieri Volumul 1
- ↑ Bucureștii Vechiului Regat, George Costescu, 1944