==Pasajul Român==

Pasajul Român Adresa: Calea Victoriei Nr. 41-43 Adresa: Calea Victoriei Nr. 53-55 Adresa : Podul Mogosoaiei Ani in existenta: Sec. 1859-1958 Google Maps In cladire au functionat: Autor: Cornel D. Calea Victoriei Pasaje *Str. Ion Câmpineanu

Cu putin inainte de 1848 un anume Ion Ghica a lasat mostenire fiului sau, Pericle, un teren cu "acareturi" care devine in timp "Bazarul Roman". "Bazarul era de fapt o ulicioara care lega Podul Mogosoaiei de Str. Ștribey Vodă (Mahalaua Ktetulescului). In jur de 1853, Pericle vinde proprietatea lui Frederik Bossel pentru suma de 11.500 galbeni. Bossel incepe sa renoveze cladirile adiacente care au fost grav afectate de cutremurul din 1838. Bossel pardoseste uliciara cu lespezi de piatra, adauga scari, plafoneaza totul cu sticla galbena si astfel vechia uliciara devine un pasaj care primeste denumirea de "Pasajul Roman", probabil o continuare a numelui "Bazarul Roman". Acest pasaj era mentionat destul de des si cu numele de "Pasajul Bossel". Pasajul ocupa un spatiu de peste 5000 de metri patrati.

Constructia pasajului a inceput se pare in 1853, pe vremea domniei lui Gheorghe Ştirbey, construit probabil după planurile lui H. Feiser, dar datorita situatiei politice, războiul puterilor europene cu armata ţaristă a întârziat oarecum mersul lucrărilor, întârziere ce a fost apoi continuată de noile frământări politice, care au culminat cu alegerea lui Cuza. Din acest motiv pasajul a fost terminat mult mai tarziu in iunie 1859.

Frederik Bossel reuseste sa inchirieze toate odaile cu un an inainte de terminarea lucrarilor adica pe 1 iunie 1858. La inaugurarea din iunie 1859 Pasajul este descris astfel in ziarul "Romanul": "Construit cu cea mai mare eleganţă arhitectonică, acoperit peste tot cu sticlă, pardosit cu asfalt şi seara bine luminat" de felinarele lui Karol Knappe ce foloseau ulei de rapiţă." "pasajul rivaliza cu cele mai renumite şi mai frumoase pasaje ale Parisului". Astfel asajul era un punct de atracție pentru locuitorii capitalei, oferind o experiență urbană clasică și cosmopolită. Un spațiu elegant, inspirat de marile pasaje europene ale vremii.

Pasajul Român introducea cateva "noutăţi" la acea vreme la Bucuresti: era asfaltat, era luminat cu felinare, era în întregime acoperit cu sticlă, înlesnea apreciabil comunicarea dintre două străzi frecventate, si introducea pentru prima data un ansamblu comercial de tip "universal".

Pasajul mergea in panta din Str. Campineanu spre Calea Victoriei avand o latura cu iesirea intre Casa Torok si Casa Mandy si care dadea chiar in spatele vechiului Teatru National. Aceasta ramura a pasajului nu a existat initial. Se pare ca a fost adaugata dupa 1880, dar nu exista documentatie. Imobilele din latura de nord se invecinau cu Biserica si Hanul Kretzulescu

"Pasagiul Roman era flancat de doua randuri de case, care au fost refacute si inaltate mai tarziu." 
"O cafenea cu clientela lumei din societatea de sus, era Cafeneaua Briol din Pasagiul Roman, mai tarziu cafeneaua Cazes. La Briol se juca biliardul, fiindca era o cafenea dupa model francez si avea 7 biliarde. Aci se juca si carti."
"Alaturi era o mica cafenea unde se juca mai ales carti si table. Era cafeneaua la Radu in Pasagiu. Aci se intruneau juchtorii de profesie, smecherii si trisorii. Multi naivi au fost dezbracati In aceasta spelunca."^[1]

Pasajul a fost un edificiu construit cu „cu cea mai mare eleganta arhitectonica, acoperit peste tot cu sticla, pardosit cu asfalt, rivalizeaza cu cele mai renumite si mai frumoase pasaje din Paris”.^[2]

La parterul caselor din Pasajul Roman se aflau pravalii; ziariști, croitori, cărturari, nebuni, tutungii, ateliere fotografice, cofetării și baruri,„marșande”, și așa mai departe, iar la etaj se aflau locuinte pentru actori, ziaristi, scriitori si chiar prostituate.

Se mai întâlneau aici și ateliere de fotografie, precum cel al vienezilor „Zisper et Fritz” (1865), spre Ștribey Vodă, în curtea de jos a Pasajului Român, la etajul al doilea. Alt atelier fotografic era cel al lui B. Baer, preluat ulterior de fiul său, M. B. Baer.^[3]

In anul 1895 pasajul este aproape in intregime distrus intr-un puternic incendiu. Numeroşi chiriaşi, au pierdut atunci nu doar prăvăliile, ci şi locuinţele şi intreaga de avere. Tragedia a fost pe prima pagina a ziarelor vremii pentru un timp, fapt care a dus la discutii indelungate in parlament finalizate cu un vot care cerea Primariei restaurarea imediata a pasajului. Primăria Culorii de Roşu l-a angajat pe arhitectul Storck să cerceteze situaţia şi să alcătuiască planurile restaurării. În acest context greul financiar era suportat de primărie, de unde rezultă că la acea dată pasajul era privit de autorităţi ca o instituţie de sine statatoare. În acest context proprietarului, nepotul tapiţerului Bossel care a fost şi membru marcant al "Societăţii Liedertafel", îi revenea obligaţia de a repara acoperişul şi instalaţiile sanitare. Din presa vremii aflam că lucrările de restaurare şi reamenajare au luat sfârşit în toamna anului 1899. Intrarea dinspre Calea Victoriei, fosta casa Muller, a fost inaltata cu un etaj iar fatadele dinspre Str. Campineanu au fost complet transformate conform planurilor lui Berthet. Spre nemultumirea tuturor tavanul de sticla galbena al pasajului nu a mai fos refacut.

Anul 1939 a fost anul in care a inceput demolarea, partiala a pasajului Roman. Pentru a se efectua largirea Caii Victoriei a inceput demolarea imobilelor pe tronsonul vestic intre Str. Campineanu si Palatul Regal. Acestea includeau Hanul Kretzulescu si cele doua imobile care incadrau intrarea estica a pasajului, foste proprietati O. Muller de la Nr. 41 si 43. Pasajul a continuat sa functioneze si in aceste conditii avand o intrare mult mai modesta prin Calea Victoriei.

A doua lovitura primita a fost in timpul bombardamentelor din 1944. Impreuna cu blocul Adriatica din Calea Victoriei, cu care pasajul se invecina, acesta a fost puternic afectat in timpul bombardamentelor. Exista fotografii de epoca cu distrugerile din Calea Victoriei in acea zona. Cladirile din pasaj au fost refacute dar la o scara mai mica, avand doar parter, asa dupa cum se poate vedea in fotografia de mai jos din 1946. In fotografiile din 1935 putem vedea cladirile care aveau doua etaje plus mansarda. Se vehiculeaza ideia ca pasajul a fost afectat de cutremurui din 1940, dar personal nu am gasit nici un document care sa atesteze aceasta teorie.

Ultima lovitura data Pasajului Roman a fost in 1958 cand au fost efectuate demolari masive in toata zona, pasajul fiind complet demolat. La intrarea din calea Victoriei a fost inaltat in 1961 Blocul "Muzica", iar la intrarea din Str. Campineanu la nr 24 un bloc cu 10 etaje(construit 1960-1962). Pasajului Roman ar fi implinit anul urmator 100 de ani.

Si in final este necesar sa mentionam faptul ca Pasajul Roman a avut o influenta majora in dezvoltarea presei si a ziaristicii romanesti. Sa nu uitam ca imediat dupa inaugurare, in 1859, C. A. Rosetti a deschis acolo, in pasaj, redacţia ziarului ”Românul” Tot in Pasajul Roman incepand cu 1864, Carol Gobl, Walter şi Petre Ispirescu întemeiază aici ”Tipografia Lucrătorilor Asociaţi”, unde ultimul publică revistele "Tipograful român" şi "Unirea Democratică". Aceeaşi tipografie a tipărit şi "Claponul" lui I. L. Caragiale. Tipografia F. Gobl Fil, din Pasagiul Roman Nr.12, care devine Frantz Göbl si asociatii incepand cu 1865, a fost Tipografia oficala a Curtii Regale.

La etajele superioare se aflau redacţiile ziarelor cele mai importante din Bucureşti.

Pe lângă redacţia ”Românul”, aici auexistat şi redacţiile ziarelor "Buciumul", lui Cezar Bolliac, "Dâmboviţa" lui Dimitrie Bolintineanu, "Reforma" şi "Naţionalul". Tot aici erau redacţiile ziarelor umoristice "Sarsailă", si "Nichipercea", publicate de N. T. Orăşanu, "Ţânţarul" lui C. A. Rosetti, "Claponul" lui I. L. Caragiale, "Ghimpele" lui T. I. Stoenescu şi "Satyrul" lui B. P. Hasdeu.

Tot aici si-au avut sediul "Curierul Financiar", Pasagiul Roman Nr. 10, 1890-1895, Revista "Dreptul", 1890-1895, "Tipografia Populara", 1895, Ziarul "Timpul", Pasagiul Roman Nr. 7, 1898, Ziarul "Conservatorul", 1904, Ziarul "Epoca" Pasagiul Roman Nr. 10, 1902-1904, Ziarul "Propaganda", 1904, "Revista Romana", Pasagiul Roman Nr. 20, 1902, Ziarul Ethnos, Pasagiul Roman Nr. 26 si "Noua Revistă Română" Pasagiul Roman Nr. 2 in 1911.

Si in final, incepand cu 1906 in Pasajul Roman se afla Sindicatul Ziaristilor.

In incinta Pasajului au Functionat:	Comisariatul 31, Pasajiul Roman Nr. 6 (1931) Societatea farmacistilor din Romania, Pasajiul Roman Nr. 7 (1906) Revista Farmaciei (1906) Sindicatul Ziaristilor (1906) Conservatorul(ziar) 1904 Epoca(ziar) 1904 Propaganda(ziar) 1904 Ziarul Reforma 1884