Muzeul Simu: Difference between revisions
No edit summary |
No edit summary |
||
| Line 25: | Line 25: | ||
Ideia de a construi un muzeu care sa expuna coletia personala de arta a lui Anastase Simu, a aparut in urma unei necesitati. Pasionat colectionar de arta Dl. Simu isi expunea nepretuita colectie in propria resedinta din Str. Eldorado Nr. 7(initial Fundatura Eldorado, viitoarea Str. Mitropolitului Saguna si actuala Str. Anastasie Simu). Aceasta casa pe care o folosea ca resedinta, fusese cumparata in 1888 de la Colonelul Al. Candiano Popesco, a fost primul "Muzeul Simu". Exista carti postale din perioada 1904-1905 cu exponate din interiorul Casei Simu. In timp colectia de arta a Dl. Anastase Simu a crescut atat de mult incat a aparut necesitatea unui spatiu mai vast pentru etalarea exponatelor. Astfel a aparut ideea de a construi un spatiu dedicat operelor sale de arta, un muzeu de sine statator. | Ideia de a construi un muzeu care sa expuna coletia personala de arta a lui Anastase Simu, a aparut in urma unei necesitati. Pasionat colectionar de arta Dl. Simu isi expunea nepretuita colectie in propria resedinta din Str. Eldorado Nr. 7(initial Fundatura Eldorado, viitoarea Str. Mitropolitului Saguna si actuala Str. Anastasie Simu). Aceasta casa pe care o folosea ca resedinta, fusese cumparata in 1888 de la Colonelul Al. Candiano Popesco, a fost primul "Muzeul Simu". Exista carti postale din perioada 1904-1905 cu exponate din interiorul Casei Simu. In timp colectia de arta a Dl. Anastase Simu a crescut atat de mult incat a aparut necesitatea unui spatiu mai vast pentru etalarea exponatelor. Astfel a aparut ideea de a construi un spatiu dedicat operelor sale de arta, un muzeu de sine statator. | ||
[[File:Arhivele-nationale-dosar-fam-simu-3-1-scaled.jpg|thumb|left|none|220px|1907]] | |||
In 1904 Anastase Simu a initiat cumpararea unor terenuri adiacente proprietatii sale din Str. Eldorado care se intindeau pana in Str. Mercur(Arthur Verona de astazi). Ideia a fost de a inalta un muzeu intre Str. Mercur si Str. Eldorado. Datorita spatiului intins muzeul ar fi fost mult mai mare decat cel pe care il stim noi. Din pacate planurile nu i-au fost aprobate de primarie. Spre neșansa lui exact in aceiași perioada a început deschiderea "bulevardului cel mare"(Brătianu(Bălcescu)/Tache Ionescu(Magheru), Numit inițial Bulevardul Colța. Proiectul a "înghițit" câteva dintre proprietățile vecine cu celebra Gradina Eldorado incluzând o buna parte din proprietatea lui Anastase Simu.(primul tronson fiind Bd. Lascar Catargiu de astazi la nord de Piata Romana). Acest tronson al bulevardului se va intinde intre Str. Clementei si Str. Mercur si necesita exproprierea mai multe terenuri printre care si cele cumparate de Simu pentru inaltarea muzeului. Doua dintre parcelele expropriate au fost date lui Anastase Simu in schimbul terenurilor desființate fiind adiacente proprietatii sale din Str. Eldorado care corespundea in Str. Mercur. | |||
Anastase Simu | Parcelele au fost date lui Anastase Simu si unui alt vecin al sau(probabil E. Rizu). Anastase Simu a dus tratative îndelungate cu acest vecin pentru a cumpăra proprietatea acestuia dar acesta "dintr-o dușmănie neînțeleasă" a refuzat sa ii vândă partea lui de teren, pentru care nu avea nici o folosință. Pentru aceste motive planurile pentru înălțarea muzeului au fost modificate, atât ca poziție cat si dimensiuni. Muzeul Simu nu a putut lua o forma mai mare si nici nu a putut fi așezat într-o poziție mai avantajoasa. | ||
Dupa multe tergiversari, pe 21 mai 1907, pe Str. Mercur, se pune piatra de temelie a Muzeului Simu, cu trei ani mai târziu decât se plănuia. | |||
Planurile au fost ale Arhitectului C. Chichi, inspiratia lui fiind Templul din Nimes, numit la Maison Carre, asemanator cu Biserica Madeleine din Paris. Ideia ca a fost construit dupa modelul templelelor grecesti este eronata, si a aparut initial in presa vremii, fara a avea o baza reala. Ideia a fost preluata pana in zilele noastre fara a avea nici o baza reala. Singura relatie la un templu grecesc erau coloanele de tip ionic. Deci concluzia este ca "Muzeul Simu" a fost construit dupa modelul unui templu roman nu grecesc.<ref>Bucureştii cu un plan general al Bucureştiului O.N. Greceanu 1929</ref> | Planurile au fost ale Arhitectului C. Chichi, inspiratia lui fiind Templul din Nimes, numit la Maison Carre, asemanator cu Biserica Madeleine din Paris. Ideia ca a fost construit dupa modelul templelelor grecesti este eronata, si a aparut initial in presa vremii, fara a avea o baza reala. Ideia a fost preluata pana in zilele noastre fara a avea nici o baza reala. Singura relatie la un templu grecesc erau coloanele de tip ionic. Deci concluzia este ca "Muzeul Simu" a fost construit dupa modelul unui templu roman nu grecesc.<ref>Bucureştii cu un plan general al Bucureştiului O.N. Greceanu 1929</ref> | ||
| Line 42: | Line 43: | ||
Dupa 3 ani de la inceperea constructiei pe 21 mai 1910 muzeul a fost inaugurat. Cu trei zile inainte de deschiderea oficiala, marti, pe 18 mai, M.S. Regele, insotit de A.S.R. Principesa Rorminiei si urmat de doamna de onoare si adjutantul de serviciu au vizitat Muzeul Simu.<ref>Monitorul Oficial al României, nr. 037, 19 mai 1910</ref> | Dupa 3 ani de la inceperea constructiei pe 21 mai 1910 muzeul a fost inaugurat. Cu trei zile inainte de deschiderea oficiala, marti, pe 18 mai, M.S. Regele, insotit de A.S.R. Principesa Rorminiei si urmat de doamna de onoare si adjutantul de serviciu au vizitat Muzeul Simu.<ref>Monitorul Oficial al României, nr. 037, 19 mai 1910</ref> | ||
Mulți critici moderni, îl acuza pe Anastase Simu pentru faptul ca nu a aliniat muzeul cu traseul viitorului bulevard. Adevărul este ca muzeul a fost construit după deschiderea noului bulevard si aliniat foarte bine, având in vedere lipsa de spațiu(motivele descrise mai sus). In 1933 o alta parcela a fost expropriată din proprietatea Simu pentru lărgirea bulevardului. Chiar si după aceasta împărțire Muzeul Simu a rămas in limitele normale. | |||
[[File:Dosar_de_autorizare._Sursa_Arhivele_Naționale_ale_României..jpg|thumb|left|none|200px|1907]] | |||
Revenind la perioada imediat după 1904. Locuința personala a lui Anastase Simu devenise neîncăpătoare pentru expunerea prețioaselor opere de arta, si cum planurile de înălțare ale muzeului au fost amânate pe moment, Domnul Simu se hotărăște sa mărească spațiul folosibil al locuinței sale. Drept urmare in 1907 se efectuează o extindere a rezidentei din Str. Mitropolitului Șaguna 7. Noua construcție alipita de rezidenta principala a servit drept locuință si atelier pentru directorul muzeului. Acest corp de clădire avea la un moment dat o adresa diferita fata de principala locuință: Bulevardul Tache Ionescu Nr. 9. | |||
Un lucru este cert, locuința lui Anastase Simu a avut pana la deschiderea oficiala a Muzeului Simu si destinația de muzeu. Câteva dintre publicațiile vremii ne arata acest lucru. De asemenea cartea poștală datata 1905 ne arata interiorul casei si este semnata de către soții Simu. De asemenea in anul 1906. | |||
<span style="color: #0C1141;"> | |||
''"Strada din fata casei Simu nu se chema Șaguna, ci Eldorado, si nu era o strada, ci o înfundătura. O văd închisă de niște porții negre de lemn, fără nici o crăpătură prin care sa se zărească înăuntru. Pe acolo ieșeau cai sprinteni, cu valtrapuri si glugi calde si cu scările călăreților prinse foarte sus. Erau cai de alergări si ieșeau din grajdurile lui Marghiloman. Bulevardul nu se tăiase Încă si fosta strada Mercur, D. Sturdza de astăzi, era întreagă, fără cele două deschizături, spre strada Clementei, acum C. A. Rosetti si spre Calea Dorobanților, acum Alexandru Lahovary. Au venit mai târziu alinierile si desfundările, de jur împrejurul casei Simu, parca anume ca sa lumineze locul. 0 noua lărgime de 6 metri, proiectată, a bulevardului va aduce-o, in sfârșit, aproape la linie. Eu, casa Simu o mai vad încă, la capătul străzii aceleia scurte, pardosite cu calupi de lemn gudronat si mai aud in curtea deschisa astăzi spre trei laturi, numele răsunătoare prinse de urechea mea de copil, Dumba si Suditu, sau porunci fără înțeles date unui păzitor adus din Balcani."'' | |||
<span style="color: #0C1141;"> | |||
''"Anastase Simu era numai un mare proprietar, cu moșii in Brăila si Teleorman, cu o casa foarte căutată si cu o doamna care dădea tonul in chestiuni de gust si de toaleta, prinsa așa de bine cu zâmbetul ei către umăr, care e mai mult o lumina a obrazului, de Bourdelle, dar nimeni nu bănuia pe întemeietorul de muzeu de după aceea. El se pregătea însă de pe atunci. Opera de arta se adăuga la opera de arta in tăcere. Muzeul n-a fost decât o încununare a întregi ani de căutări si de însuflețire."'' | |||
<span style="color: #0C1141;"> | |||
''"In 1907 Anastase Simu se afla in străinătate. Locul, pe care e zidit astăzi Muzeul fusese cumpărat mai de mult si planurile erau gata. Era prin Martie când a venit vestea care a cutremurat in acel an pe atâția proprietari de pământ. Țăranii trecuseră ca un pârjol prin conacul si armanul din Teleorman. Ce nu putuseră arde sau lua, stricaseră. Toți credeau ca acolo se făcuse cenușă si Muzeul lui Anastase Simu. El i-a liniștit. Rămânea la hotărârea veche. Nu se lipsise. Numaidecât după întoarcere s-a apucat. In Maiu 1910 cele cinci săli, încărcate cu atâtea lucruri de preț, se deschideau publicului."''<ref>Pietre de vad. [Volumul 1] - Emanoil Bucuța, 1937</ref> | |||
| Line 50: | Line 67: | ||
[[File:Arhivele-nationale-dosar-fam-simu-3-1-scaled.jpg|thumb|left|none|180px|Fatada laterala]] | |||
Revision as of 23:18, 6 July 2025
==Muzeul Simu==
Muzeul Simu
 Adresa: Str. mercur Nr. 10 Adresa alternativa: Bd. Magheru Nr. 9 Bd. Tache Ionescu Nr. 9 Ani in existenta: 1910 - 1961 Autor: Cornel D. *Bd. I. C. Bratianu *Bd. G-ral Gheorghe Magheru *Bd. Tache Ionescu *Expoziții și Muzee |
Ideia de a construi un muzeu care sa expuna coletia personala de arta a lui Anastase Simu, a aparut in urma unei necesitati. Pasionat colectionar de arta Dl. Simu isi expunea nepretuita colectie in propria resedinta din Str. Eldorado Nr. 7(initial Fundatura Eldorado, viitoarea Str. Mitropolitului Saguna si actuala Str. Anastasie Simu). Aceasta casa pe care o folosea ca resedinta, fusese cumparata in 1888 de la Colonelul Al. Candiano Popesco, a fost primul "Muzeul Simu". Exista carti postale din perioada 1904-1905 cu exponate din interiorul Casei Simu. In timp colectia de arta a Dl. Anastase Simu a crescut atat de mult incat a aparut necesitatea unui spatiu mai vast pentru etalarea exponatelor. Astfel a aparut ideea de a construi un spatiu dedicat operelor sale de arta, un muzeu de sine statator.
In 1904 Anastase Simu a initiat cumpararea unor terenuri adiacente proprietatii sale din Str. Eldorado care se intindeau pana in Str. Mercur(Arthur Verona de astazi). Ideia a fost de a inalta un muzeu intre Str. Mercur si Str. Eldorado. Datorita spatiului intins muzeul ar fi fost mult mai mare decat cel pe care il stim noi. Din pacate planurile nu i-au fost aprobate de primarie. Spre neșansa lui exact in aceiași perioada a început deschiderea "bulevardului cel mare"(Brătianu(Bălcescu)/Tache Ionescu(Magheru), Numit inițial Bulevardul Colța. Proiectul a "înghițit" câteva dintre proprietățile vecine cu celebra Gradina Eldorado incluzând o buna parte din proprietatea lui Anastase Simu.(primul tronson fiind Bd. Lascar Catargiu de astazi la nord de Piata Romana). Acest tronson al bulevardului se va intinde intre Str. Clementei si Str. Mercur si necesita exproprierea mai multe terenuri printre care si cele cumparate de Simu pentru inaltarea muzeului. Doua dintre parcelele expropriate au fost date lui Anastase Simu in schimbul terenurilor desființate fiind adiacente proprietatii sale din Str. Eldorado care corespundea in Str. Mercur.
Parcelele au fost date lui Anastase Simu si unui alt vecin al sau(probabil E. Rizu). Anastase Simu a dus tratative îndelungate cu acest vecin pentru a cumpăra proprietatea acestuia dar acesta "dintr-o dușmănie neînțeleasă" a refuzat sa ii vândă partea lui de teren, pentru care nu avea nici o folosință. Pentru aceste motive planurile pentru înălțarea muzeului au fost modificate, atât ca poziție cat si dimensiuni. Muzeul Simu nu a putut lua o forma mai mare si nici nu a putut fi așezat într-o poziție mai avantajoasa. Dupa multe tergiversari, pe 21 mai 1907, pe Str. Mercur, se pune piatra de temelie a Muzeului Simu, cu trei ani mai târziu decât se plănuia.
Planurile au fost ale Arhitectului C. Chichi, inspiratia lui fiind Templul din Nimes, numit la Maison Carre, asemanator cu Biserica Madeleine din Paris. Ideia ca a fost construit dupa modelul templelelor grecesti este eronata, si a aparut initial in presa vremii, fara a avea o baza reala. Ideia a fost preluata pana in zilele noastre fara a avea nici o baza reala. Singura relatie la un templu grecesc erau coloanele de tip ionic. Deci concluzia este ca "Muzeul Simu" a fost construit dupa modelul unui templu roman nu grecesc.[1]
Muzeul era impartit in cinci sali, dupa cum urmeaza:
- Prima sala "Sala romana" decoratiile dupa cele ale Palatului Diocletin din Spalato, Dalmatia.
- A doua sala, "Sala romaneasca" cu motive si ornamente imprumutate de la Biserica de la curtea de Arges.
- A treia sala, "Sala renasterii" cu motive imprumutate din salile Rubens si Apolo de la Louvre.
- A patra sala, "Sala Bizantina" cu motive asemanatoare cu cele de la Sf. Sofia din Constantinopol.
- Ultima sala, "Sala greaca veche" cu ornamente eline.
Sarcina constructiei a fost incredintata D-lui Toma Kanzler, iar partea de sculptura D-lui W. Dietz.
Dupa 3 ani de la inceperea constructiei pe 21 mai 1910 muzeul a fost inaugurat. Cu trei zile inainte de deschiderea oficiala, marti, pe 18 mai, M.S. Regele, insotit de A.S.R. Principesa Rorminiei si urmat de doamna de onoare si adjutantul de serviciu au vizitat Muzeul Simu.[2]
Mulți critici moderni, îl acuza pe Anastase Simu pentru faptul ca nu a aliniat muzeul cu traseul viitorului bulevard. Adevărul este ca muzeul a fost construit după deschiderea noului bulevard si aliniat foarte bine, având in vedere lipsa de spațiu(motivele descrise mai sus). In 1933 o alta parcela a fost expropriată din proprietatea Simu pentru lărgirea bulevardului. Chiar si după aceasta împărțire Muzeul Simu a rămas in limitele normale.
Revenind la perioada imediat după 1904. Locuința personala a lui Anastase Simu devenise neîncăpătoare pentru expunerea prețioaselor opere de arta, si cum planurile de înălțare ale muzeului au fost amânate pe moment, Domnul Simu se hotărăște sa mărească spațiul folosibil al locuinței sale. Drept urmare in 1907 se efectuează o extindere a rezidentei din Str. Mitropolitului Șaguna 7. Noua construcție alipita de rezidenta principala a servit drept locuință si atelier pentru directorul muzeului. Acest corp de clădire avea la un moment dat o adresa diferita fata de principala locuință: Bulevardul Tache Ionescu Nr. 9.
Un lucru este cert, locuința lui Anastase Simu a avut pana la deschiderea oficiala a Muzeului Simu si destinația de muzeu. Câteva dintre publicațiile vremii ne arata acest lucru. De asemenea cartea poștală datata 1905 ne arata interiorul casei si este semnata de către soții Simu. De asemenea in anul 1906.
"Strada din fata casei Simu nu se chema Șaguna, ci Eldorado, si nu era o strada, ci o înfundătura. O văd închisă de niște porții negre de lemn, fără nici o crăpătură prin care sa se zărească înăuntru. Pe acolo ieșeau cai sprinteni, cu valtrapuri si glugi calde si cu scările călăreților prinse foarte sus. Erau cai de alergări si ieșeau din grajdurile lui Marghiloman. Bulevardul nu se tăiase Încă si fosta strada Mercur, D. Sturdza de astăzi, era întreagă, fără cele două deschizături, spre strada Clementei, acum C. A. Rosetti si spre Calea Dorobanților, acum Alexandru Lahovary. Au venit mai târziu alinierile si desfundările, de jur împrejurul casei Simu, parca anume ca sa lumineze locul. 0 noua lărgime de 6 metri, proiectată, a bulevardului va aduce-o, in sfârșit, aproape la linie. Eu, casa Simu o mai vad încă, la capătul străzii aceleia scurte, pardosite cu calupi de lemn gudronat si mai aud in curtea deschisa astăzi spre trei laturi, numele răsunătoare prinse de urechea mea de copil, Dumba si Suditu, sau porunci fără înțeles date unui păzitor adus din Balcani."
"Anastase Simu era numai un mare proprietar, cu moșii in Brăila si Teleorman, cu o casa foarte căutată si cu o doamna care dădea tonul in chestiuni de gust si de toaleta, prinsa așa de bine cu zâmbetul ei către umăr, care e mai mult o lumina a obrazului, de Bourdelle, dar nimeni nu bănuia pe întemeietorul de muzeu de după aceea. El se pregătea însă de pe atunci. Opera de arta se adăuga la opera de arta in tăcere. Muzeul n-a fost decât o încununare a întregi ani de căutări si de însuflețire."
"In 1907 Anastase Simu se afla in străinătate. Locul, pe care e zidit astăzi Muzeul fusese cumpărat mai de mult si planurile erau gata. Era prin Martie când a venit vestea care a cutremurat in acel an pe atâția proprietari de pământ. Țăranii trecuseră ca un pârjol prin conacul si armanul din Teleorman. Ce nu putuseră arde sau lua, stricaseră. Toți credeau ca acolo se făcuse cenușă si Muzeul lui Anastase Simu. El i-a liniștit. Rămânea la hotărârea veche. Nu se lipsise. Numaidecât după întoarcere s-a apucat. In Maiu 1910 cele cinci săli, încărcate cu atâtea lucruri de preț, se deschideau publicului."[3]
-
Muzeul Simu 1925 -
1925 -
1935 -
Realitatea ilustrată 27 iulie 1938 -
1942 -
1950 -
1954
- 'Arta' Muzeului Simu
Muzeul Simu 1942
Muzeul Simu in Realitate Virtuala
Muzeul Simu in 3D & 360
|
Marti, 18 Maiu, la orele 11 a.m. M.S. Regele, insotit de A.S.R. Principesa Rorminiei si urmat de doamna de onoare si adjutantul de serviciu, au mers de a vizitat muzeul A. Simu. Suveranul si Altela Sa Regala au fost intampinati la sosire de dl. si D-na A. Simu, care a oferit A.S.R. Principesei Maria un frumos buchet de flori. M.S. Regele a visitat cu multá luare aminte cele 4 sali ale muzeului, ascultând explicaiile ce le dadea d. Simu, iar la orele 2 1/2, dupa ce a multumit d-lui Simu si l-a felicitat pentru scopul ce a realizat, a päräsit muzeul, intorcndu-se la Palat.[4] |
|
"Muzeul Simu, cel mai frumos dar pe care un bogatas cu suflet mare l-a putut aduce Bucuregtiului nostru, s'a imbogatit cu noi opere de arta aduse in ultimul timp de d. Anastase Simu de prin marile centre ale Apusului. Muzeul, dupa cum se stie, e deschis gratuit tutorora, Joia si Dumineca de la ora 11-3."[5] |
|
"Aci, B-dul Take Ionescu este strabatut de Str. D. A. Sturdza. In coltul din stanga intre Str. Anastase Simu si Str. D. A. Sturdza se afla Muzeul Simu. Deschis Joia si Dumineca de la 9-13 vara; de la 10-13 iarna; pentru scoli mai este deschis si Joia dupd masa, prin B-dul Take Ionescu. Muzeul poseda inca de la infiintare un catalog redactat de fondator si de Th. Cornel. Director: pictor Marius Bunescu. Intrarea libera."[6] |
| Marius Bunescu, director de seciune, Muzeul National de Artä si Arheologie,- Muzeul Simu - administratia exterioarà a acestuì departament.[7] |
| 3 Mai 1943, d-na Elena Miclos paznic Muzeul Simu. Il inlocuieste pe Dl. Gheorghe Ispas.[8] |
Referinta:
- ↑ Bucureştii cu un plan general al Bucureştiului O.N. Greceanu 1929
- ↑ Monitorul Oficial al României, nr. 037, 19 mai 1910
- ↑ Pietre de vad. [Volumul 1] - Emanoil Bucuța, 1937
- ↑ Monitorul Oficial al României, nr. 037, 19 mai 1910
- ↑ Noua Revistă Română : Pentru politică, literatură, ştiinţă şi artă, 12, nr. 23, 21 octombrie 1912
- ↑ Ghidul Bucureştilor 1935
- ↑ Monitorul Oficial al României. Partea 1, 116, nr. 212, 13 septembrie 1948
- ↑ Monitorul Oficial al României. Partea 1, 111, nr. 105, 7 mai 1943
