Str. Clementei

==Str. Clemenţei, actuala stradă C.A. Rosetti==

Str. Clemenţei Google Maps Autor: Cornel D. *Strazi *Str. C. A. Rosetti

Strada Clementei sau Clementi, se intindea in mare pe traseul ctualei strazi C. A. Rosetti. Strada Clemenţei a purtat anterior numele de Uliţa Boteanu, Strada incepea din intersectia Calea Victoriei si Strada Vamei (actuala Dem Dobrescu) si mergea pe traseul strazii C. A. Rosetti. pana in strada Polona, actuala starda Jean Louis Calderon de astazi.

Strada Clemenţei, care a purtat anterior numele de uliţa Boteanu, a fost strada care pornea, de unde se sfârşea uliţa Poloneză (aceea care va deveni uliţa Colegiului şi apoi str. Academici) spre nord, aproape paralel cu Podul Mogoşoaici, o lua mai târziu spre est, cotind prin spatele proprietăţilor Lahovary şi trecând pc lângă biserica Boteanu, se întâlnea cu uliţa Colţea care se termina la această întretăiere şi apoi cu începutul celei a lui Pitar Moşu şi se încheia în viitoarea stradă Dionisie. Traseul acesta consemnat în planul Borroczyn (1852) se va modifica la sfărşitul sec. XIX când odată cu construirea impozantului edificiu al Fundaţiei Universitare Regale strada îşi modifică traseul prin prelungirea sa astfel ca să devină perpendicular pc calea Victoriei. La începutul sec. XX strada Clemenţei îşi schimbă numele primind pe acela a marelui om politic C. A. Rosetti.

Pe strada Clemenţei s-a construit una dintre primele şcoli primare din Bucureşti. Şcoala primară nr.1, cunoscută sub numele de Clemenţa, a funcţionat până după cel de-al doilea război mondial. Ulterior, clădirea a adăpostit şi alte instituţii.

La Nr 3 se afla redacția și tipografia ziarului oficial al Partidului Conservator - ”Epoca”, înființat la 16 noiembrie 1885. Tot aici se afla si legatoria de carti "I. Diamand". Tot aici a functionat pentru un timp si redactia si tipografia ziarului "L'Independence Rounaine".

La Nr. 4 se afla Muzeul Aman

La Nr. 5 se afla Casa Cesianu, proprietatea lui Nicu Cesianu, deputat, clădită de el pe un teren cu suprafaţă mare, cumpărat de la Marghioala Constantin Cornişanu in septembrie 1888. Aceasta la randul ei cumparase terenul din suburbia Boteanu Strada Clemenţei nr. 5, in iunie 1886 de la Marghioala Procopoaia Canuşi „proprietară domiciliată în acest oraş, calea Plevnei nr. 187" pentru suma de 12.000 lei. Nicolae Stănică Cesianu a cumparat terenul pentru suma de 44.000 lei.

La Nr. 7 Casa Zotu (sau Zottu) pe coltul cu strada Posta Veche(Nicolae Golescu de astazi) Casa a fost construită pc locul celei ce a aparţinut omului politic Mihail Mitilincu şi a fost ridicată, în stil neoromâncsc, pentru noul proprietar generalul Vasile Zottu.

La Nr. 33 Casa Butculescu

La Nr. 35 Casa Somanescu

Strada Clementei in jur de 1900. Pe Strada Clemenței, acolo unde aceasta cotește spre est, se zărește firma ”Epoca”. Aici, pe strada Clemenței la nr. 3, își avea administrația, redacția și tipografia ziarul oficial al Partidului Conservator - ”Epoca”, înființat la 16 noiembrie 1885 de Nicolae Filipescu (proprietarul ziarului), avându-i, la începuturi, ca director pe Grigore Păucescu, și ca prim-redactor pe Barbu Ștefănescu Delavrancea. ”Epoca” era unul din ziarele politice cele mai citite, având grupat în jurul lui numeroși tineri conservatori, opozanți ai lungii guvernări liberale a lui I.C. Brătianu. Iată și reclama pe care și-o face o ”Legătorie de Cărți”, instalată pe lângă ziarul ”Epoca”

Peisaj citadin bucureștean. În prim plan este redată în perspectivă strada Boteanu (actuala stradă Nicolae Golescu), animată de case și personaje redate în deplasare. În planul secund se observă un fragment din strada Clemenței, actuala stradă C.A. Rosetti, iar în fundal, printre acoperișurile caselor, se remarcă turlele Bisericii Boteanu. Peisajul citadin este profilat pe un cer vibrat în tonuri de albastru cenușiu. Gamă cromatică predominant caldă: se remarcă contrastul complementarelor roșu-verde, ocruri, brunrui, griuri, tonuri de albastru. Formele sunt pe alocuri conturate. Culoare așezată în strat predominant subțire. Compozițional oblicele alternează cu verticalele paralele, asigurând dinamismul lucrării. Adina Paula Moscu 1935.