Podurile Dambovitei

Vechile poduri de pe Dambovita

Râul Dambovita strabate municipiul Bucuresti pe o distanta de aproximativ 22 de km, traversand orasul de la nord-vest la sud-est. Dambovita a fost si este principala sursa de apa în alimentarea orasului, dar râul a ridicat de-a lungul timpului diverse probleme. Avea un curs neregulat, afluenti cum ar fi Bucurestioara si Dâmbovicioara, dar si alte raulete mai nici care se transformau in mlastini sau chiar provocau lunecari de teren. Raul avea numeroase coturi, meandre, balti adiacente, mlastini. Pe ambele maluri erau numeroase gospodari si multe mori boieresti care de multe ori "sufocau" cursul raului Resturi menajere, dejectii, absolut totul ajungea în apa râului. Animalele, chiar si oamenii se spalau în Dâmbovita. Toti acesti factori transformau Dâmbovita secolelor de dinainte de secolul 20 intr-un un focar de infectie.

Dupa inundatiile din 1862-1865, domnitorul Alexandru Ioan Cuza initiaza lucrari de canalizare si rectificare a cursului râului. În 1868 se curata albia si se fac mici rectificari ale traseului între Foisor si comuna Manolache. În 1871 începe o campanie oarecum timida de canalizare a râului de la Foisor în amonte, iar între 1870-1872 sunt înlocuite principalele poduri de lemn cu unele metalice.

Între 1879 si 1886 se efectueaza adincirea si indreptarea albiei Dâmbovitei. Se pare ca, Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, viitorul rege Carol I a fot implicat indeaproape in realizarea proiectului. Este prima lucrare edilitara de asemenea proporiii care se realizeaza în Bucuresti. Lucrarile sunt efectuate de antreprenorul francez A. Boisquerin si se întind între Grozavesti si Vitan, dupa planurile arhitectului Grigore Cerchez. Albia este adâncita pâna la 6 metri în amonte, iar pentru asta se amenajeaza doua caderi de apa: la Grozavesti (în dreptul uzinei electrice) si la Vitan. Cu aceasta ocazie toate podurile vechi de pe malurile cotite ale Dambovitei dispar, facand loc la poduri noi ca locatie si chiar ca nume.

Acest lucru se vede in foarte bine in Planul lui Rudolf Artur Borroczyn din 1846 si 1852. Este singurul document care ne arata cum arata cursul Dambovitei in acele vremuri si multe dintre podurile existente atunci. Exista fotografii din epoca, luate de fotografii timpului, dar nu multe. In principiu dupa cite am putut descoperi, toate podurile care traversau Dambovita la acea vreme nu mai exista sau erau asezate in locuri diferite decit cele moderne.

Singurul pod care ramane pe acelasi loc este Podul spre Drumul Craiovei sau Podul Calicilor, mai tarziu Calea Rahovei. Podul a legat Str. Selari pe malul stang de Calea Rahovei pe malul drept, si a fost numit succesiv Podul Calicilor, Podul de Piatra, Podul Justitiei si Podul Rahova.

Exista câteva planuri si harți ale Bucureștiului care ne arata cursul Dâmboviței si multe dintre podurile care o traversau, 1846 si 1852 Planul Rudolf Artur Borroczyn, 1856 Frederik Jung, 1980 Planul Papazoglu si 1895-1899 Noul Plan al Orașului București (cu Dâmbovița revitalizata). Mai jos o sa încerc sa explic așezarea vechilor poduri peste vechia albie si pe cit posibil sa le dau un nume. De cele mai multe ori podul purta numele străzii principale care il traversa.

• Podul Grozavesti

• Podul Arterelor

• Podul Cotroceni

• Podul Eroilor

• Podul Elefterie

• Podul Hasdeu

==

• Podul Izvor

• Podul Mihai Vodă

• Podul Brancoveanului

• Podul Senatului

• Podul Justitiei Cnoscut si sub numele de Podul Caliciei sau Rahova. Numit si Podul de Piatra

• Podul Caldarari Pod situat in derptul Strazii Caldarari

• Podul Bazaca Pod situat in derptul Strazii Bazaca

• Podul de la Pasajul de frati Pod situat in derptul Pasajuli de frati

• Podul Halelor

==

• Podul Șerban Vodă

• Podul Radu Vodă

• Podul LeMaitre

• Podul Abatorului

• Podul de la fabrica de sapun

Aprox. 1850. Podul Calitiei, Podul(strazii) Caldarari, Podul Bazaca, Podul(de la) Pasajul cu Frati.

1929 Poduri, Planul Bucurestiului.

• 
  1929 Poduri, Planul Bucurestiului.

Links:

..

..

..

..

..

Links: Loading comments... Return to top Referinta: