Hanul Manuc

==Hanul Manuc==

Adresa: Str. Franceză Nr. 62	Ani in existenta: -
Adresa alternativa: Str. Carol Nr. 72	Google Maps
In cladire au functionat: Hotel Dacia, Locuinte
Hanuri Hoteluri	Autor: Cornel D. , Cristian Bulfon

Manuc Bei : Zaraf şi diplomat la începutul secolului al XIX-lea

Manuc, care cunostea bine Tara Româneasca si ritmul vieti comerciale din orasul Bucuresti si-a dat seama cà aici pot fi intreprinse mari afaceri. De aceea el s-a hotarit ca, pe de o parte, sa investeasca o parte din averea lui in mosii, imobile si afaceri, iar pe de altà parte, sa construiasca un mare han care sa rivalizeze ca marime si confort, cu celelalte mari hanuri bucurestene. In aceasta perioada istorica ce cuprinde si inceputul secolului al XIX-lea, s-au construit foarte multe hanuri care erau, deopotriva, hoteluri si antrepozite.

Manuc cumparase mai multe loturi din terenurile Curtii vechi scoase la licitatie, in 1798, de catre Constantin Voda Hangerli. Din 1803, incepe zidirea hanului ce-i poarta numele si se pare ca in 1804 hanul era deja construit. Este mentionat ca Manuc cumpara doua pravali in incinta hanului in acelasi an, 1804. Un contemporan, Ioan Sin Dobre Cojocaru mentioneaza in jurnalul sau ca marele foc din 1804 s-a intins pana la hanul lui Manuc. Este posibil ca anul 1808 an in care se considera a fi fost terminat hanul poate fi acceptat pentru unele reparatii majore si extindere. Initial hanul a purtat nulele de "Hanul Curtea veche". Insusi Manuc il numeste asa in testamentul sau din 12 iulie 1815: " hanul numit Curtea veche cu terenul din fata lui, "in partea cealalta a girlei" cu o intindere de 65 de stinjeni". Arhitectura hanului a rupt cu traditia construirii hanurilor dupa modelul hanurilor italiene, cu aspectul unor cetai medievale fortificate. Hanul lui Manuc a fost inspirat de arhitectura traditionala româneasca, si era deschis si primitor. Avea doua caturi cu cerdacuri sustinute de stilpi din lemn, cu balcoane la al doilea cat, scari spre fatada de nord si acoperisul unduit din sindrila.

Asezat in centrul zonei comerciale a orasului, in imediata vecinatate a Curtii vechi, hanul era inconjurat de nenumarate mici pravlii sau mici ateliere.

Hanul a gazduit chiar de la inceputul existentei sale personalitati importante care se aflau in Bucurestii vremii, fie pentru intruniri politice sau diplomatice, fire pentru afaceri. Datorita relatiilor inalte ale lui Manuc Bei hanul a gazduit pe generalul Kutuzov cu birourile comandamentului rus, pe Numan Efendi, parlamentar turc sau pe contele Italinski, ambasadorul rus la Constantinopol. In acelasi timp in hanul lui Manuc, viata de toate zilele era plina de contraste, erau un amestec de murdärie si de lux, de indolenta si opulenta.

Datorita tensiunilor politice Manuc paraseste Bucuretiul si ajunge pe mosia sa din Dragomiresti. In ziua de 1 aprilie 1813, Manuc Bei a plecat de la Dragomiresti si deghizat in uniforma de curier trece granita si ajunge la Sibiu. ^[1]

Datorita popularitatii crescute a noilor hoteluri bucurestene, In 1873, proprietarul hanului schimba numele in Hotel Dacia.

In 1915 hotelul era proprietatea unui anume Vladimir Adamovici.

Inca din anul 1910 si chiar pana in jur de 1917 unul din saloanele hanului este folosit drept sala de proiectii cinematografice, cunoscuta sub numele de "Sala Dacia"