==Casa Paucescu==

Casa Paucescu

Adresa: Str. Demetru I. Dobrescu Nr. 5
Adresa: Str. Vienei(1911)
Adresa initiala: Str. Vamii(1900)
Arhitect :J. Hindertz 
Ani in existenta: 1895-Prezent
*Str. Ion Campineanu  *Palate/Imobile
In cladire au functionat: Legatia Austro-Ungara
Autor: Cornel D.

Google Maps

La data de 5 februarie 1842 se năștea la Roșiorii de Vede Grigore G. Păucescu.

Om politic, avocat, mare orator, traducător și publicist de mare valoare, a ocupat mai multe funcții: procuror la Înalta Curte de Casație și Justiție (1868-1871), avocat în Baroul de Ilfov (1871-1897), ministru al Domeniilor Publice (1889-1890), deputat în Parlamentul României (1875-1897), director al ziarelor „Timpul” (1882) și „Epoca” (1885-1887).

Provenind dintr-o familie înstărită de teleormăneni, cu proprietăți în Roșiorii de Vede și moșie cu conac în satul Săceni (Teleorman), tânărul Grigore Păucescu, a studiat la Colegiul „Sfântul Sava” din București și a urmat cursurile Facultății de Drept din Paris, luându-și licența în anul 1865.

Grigore Păucescu a fost o personalitate influentă pentru literatura română, susținându-i financiar pe mulți dintre scriitorii perioadei respective, printre care și pe Alexandru Vlahuță.

Grigore Păucescu a murit la 4 mai 1897, în București. Patru zile mai târziu, bunul său prieten și colaborator, marele scriitor I. L. Caragiale îi făcea în ziarul Epoca (nr. 446 din 8 mai 1897) o frumoasă descriere: „Astfel, omul cu sufletul superior se simțea dator să ne mângâie unde ne doare, să ne facă să uităm, măcar la el acasă, nedreptățirea ce o sufeream pretutindeni aiurea. Când un literat, ori un artist, intra în casa lui Păucescu, era întâmpinat cu acea înaltă considerațiune, cu acele distinse maniere, cu acea dragoste francă și fără afectare cu care este întâmpinat omul de talent în saloanele celui mai cult, mai demn și mai omenos aristocrat, într-un cuvânt cu onorurile datorite unui nobil din partea unui nobil (…) Un așa prieten prețios pentru literatura și arta românească, cu greu vor mai găsi artiștii și literații noștri.”

^[1]^[2]