==Stadionul O.N.E.F. sau ANEF, viitor Republicii==

Stadionul O.N.E.F. Adresa: Strada Izvor 86 Ani in existenta: : 1926 - 1986? Google Maps Autor: Cornel D. *Stadioane

Stadionul a fost inaugurat la 9 mai 1926, cu ocazia meciului de rugby dintre echipa României și cea a armatei franceze, încheiat cu victoria oaspeților cu scorul de 35-3. Stadionul ONEF (Oficiul Național de Educație Fizică, mai târziu ANEF - Academia Națională de Educație Fizică) a fost modificat în anii 1933-39[2] de Horia Creangă, unul dintre cei mai vestiți arhitecți ai vremii, și a fost considerat primul stadion modern din România, fiind primul dotat cu un gazon prevăzut cu sistem de drenaj.

Stadionul a fost partial distrus intr-un incendiu si refacut ulterior.

Este rebotezat Stadionul Republicii, la 3 septembrie 1948, cu ocazia primei ediții a Campionatelor Internaționale de Atletism ale Republicii Populare Române .

Stadionul a fost demolat în anii 1980, deoarece era prea aproape de Casa Poporului. De fapt a fost ingropat sio parte inca exista sub pamant.

Majestatea Sa Regele Ferdinand I al României Mari, în înalta Lui solicitudine pentru sanatatea si puterea natiunei asupra careia domneste, prezidând serbarea sportiva de la 9 mai 1926, a sarbatorit El Însusi deschiderea celui dintâi Stadion oficial, cladit din puterile Neamului întreg si deschis masselor celor mai adânci ale poporului românesc unit într-o singura Patrie!

Întâlnirea echipelor franco-române de Rugby, în ziua aceasta si cea urmatoare pe cel dintâi Stadion, închinat regenerarei poporului român, constituie si ea un simbol pentru cei ce mai simt în vinele lor navala sângelui stramosilor comuni.

Pentru prima oara, în tara noastra, peste trei zeci de mii de suflete, numai din populatia Capitalei, au lasat, în zi de sarbatoare, preocuparile lor obisnuite pentru alte distractiuni, spre a se deschide pline de o sincera admiratie în fata unei opere de o atât de înalta însemnatate obsteasca. Pentru prima oara, în aerul liber al unui Stadion român, aproape treizeci de mii de capete au stat smerit descoperite sub valurile de armonie ale imnurilor a doua popoare înfratite în lupte grele pentru constiinta integritatei si menirei lor în fata a doua echipe ce simbolizau vigoarea si bravura lor.

Dupa cele doua saptamâni de zile de munca staruitoare si neodihnita, covorul nepretuit al Arenei Oficiului National de Educatie Fizica s-a vazut deodata împodobit pe ambele laturi de o masa de tribune destinate miilor de privitori. Desi improvizate si schitând doar pe departe înfatisarea amfiteatrului ce va încadra în curând primul nostru Stadion oficial, - aceste tribune inspirau totusi puterea de convingere a claditorilor acestui templu al culturei neamului românesc.

Jocul, animat de un spirit de camaraderie exemplar a fost din plin aceia ce trebuia sa fie : o lectie magistrala si colegiala, facuta de campionii din Apus ai acestui sport vitejesc emulilor români, cei dintâi si mai perseverenti practicanti si propagatori ai lui în Rasaritul Europei.

Scorurile ambelor zile, privite sub lumina unei critici juste, au facut mai mult dovada ca aceste întâlniri ale rugbyman-ilor francezi si români nu au avut caracterul unor adevarate competitiuni.

Echipa militara a Frantei a invins jocul împotriva echipei nationale române cu 37 : 3 ; iar cel în contra echipei militare române cu 42 : 6.^[1]