Hanul cu Tei

==Hanul cu Tei==

Adresa: Hanul cu Tei	Ani in existenta: 1835 - Prezent
Adresa alternativa:	Google Maps
In cladire au functionat:
*Hanuri *Str. Lipscani	Autor: Cornel D.

Hanul cu Tei a fost construit între 1833 şi 1835, printr-o asociere între negustorii Anastasie Gheorghe Hagi Polizu şi Ştefan Popovici, hanul avea două intrări(sau iesiri...) – una pe Str. Lipscani şi cealaltă pe Str. Blănari.

Ilustraţiunea română 1935

Hanul cu Tei este unul dintre cele mai celebre si vechi hanuri ale Bucurestiului, cu o faima comparabila cu cea a Hanului lui Manuc, si singurul care si-a pastrat forma initiala. Construit între 1833 si 1835 printr-o asociere între Anastasie Hagi si Stefan Popovici, hanul se desfasoara, în stil balcanic, ca un pasaj dreptunghiular ce uneste strazile Lipscani si Blanari. Numele provine de la teii umbrosi ce adaposteau locul pentru negustori si drumeti, dar în epoca era cunoscut si sub denumirea de Hanul de pe Ulita Mare a Marchitanilor.

Pe fiecare dintre cele doua laturi erau dispuse câte 14 pravalii, apartinând fiecaruia dintre asociati. Numai trotuarul si camera gardianului erau proprietate comuna. Hanul avea doua porti de acces, inscriptionate cu initialele proprietarilor „A.P.” si „S.P.”, pe ulitele Lipscani si Blanari, conducând catre o curte interioara, lata cât sa treaca o caruta. Portile de fier erau bogat decorate, iar fatada hanului era din sticla, element arhitectural specific Tarii Românesti.

Amplasarea în centrul comercial al Bucurestiului a adus beneficii imediate celor doi negustori, facând din Hanul cu Tei una dintre cele mai importante noduri comerciale. De exemplu atunci când Stefan Popovici i-a vândut lui Ioan Lambru Polizu doua pravalii, în 1837, acestea au costat fabuloasa suma de 1.650 de galbeni, ceea ce i-a permis patronului sa îsi plateasca toate datoriile facute pentru construirea hanului. Iar profitabilitatea hanului a continuat si mai târziu. Hilel Manoach care a cumparat ulterior pravalii aici, a câstigat atât de mult încât a lasat, prin testament, o suma enorma Academiei Române pentru a decerna anual un premiu.

Tot aici, Nicolae Kirilof, negustor de blanuri aduse din Rusia, si-a înzecit averea dupa ce a înfiintat un magazin de manufactura cu toptanul. Alexandru Kirilof, scolit în Vest, a desfiintat magazinul primit mostenire de la tata si a deschis aici o banca. De-a lungul timpului, multi proprietari au trecut pe la Hanul cu Tei, printre care si argintarul Gheorghe Cuiumgiu si fiul sau, Gheorghe Coemgiopol, care a fost primul care a chemat „mesteri croitori straini pentru croitul hainelor nemtesti” sau Costache Panaiot, ajuns primar al Capitalei în 1867.

Hanul cu Tei a supravietuit atât cutremurului din 1838, care a afectat puternic Hanul lui Manuc, cât si marelui incendiu din 1847 în care a ars un sfert din Bucuresti. Hanul a fost restaurat exemplar de profesorul arhitect Joja, în 1970. Astazi, pastrând înca ceva din acea atmosfera de bazar turcesc ticsit cu marfuri din Leipzig, Paris sau Viena, Hanul cu Tei gazduieste galerii de arta, însirate, ordonat, în micile pravalioare, iar în pivnita a fost deschis un bar.

In 1935 un articol de fond din revista Ilustraţiunea română ne descrie starea jalnica a Hanului cu tei si mentioneaza faptul ca va fi demolat in curand pentru a construi un "block-haus". Proiect care nu a fost niciodata finalizat.

 Ce parfum arhaic din Bucurestiul de altadata, cu boieri in caftane de matase, trecand in goana telegarilor cu calestele peste poduri de lemn, ne aminteste frumosul nume al Hanului cu tei!
 Pe locul acesta din inima Capitalei s'a rasfatat pe vremuri un han cu tei umbrosi, ale caror flori, in faptul  primaverii, parfumau pana departe, la biseriea Zlatari.
 Dainuind pana in vremurile noastre, Hanul cu tei este un monument desuet al unei capitale, care ia aspect de New-York, in miniatura. Comertul a cotropit de mult cartierul si astfel Hanul cu tei si-a schimoat menirea, devenind si el un umil supus al zeului Morcur.
 Hanul cu tei a avut vremurile lui de glorie, cari au tinut pana, in ultimii zece ani. Se gaseau aici in special lucruri de marchitanie si cucoanele mondene se imbulzeau in ourtea pavata ou pietre de rau, prin magazinele elegante, ca sa cumpere ce-i mai ieftin si mai frumos. Marfuri de Lipsca, de Paris, de Dresda si de Viena stateau burduf in rafturile de lemn nevopsite si aurul curgea ca un val furtunos in buzunarele negustorimii instalata aici.
 Pentru acele vremuri, negustorii din Hanul cu tei erau o elita inchisa unde se intra cu mare greutate. Pentru un magazin cat de mic, in curtea hanului se plateau bani grei, sume ce par astazi fabuloase, avand in vedere halul de uitare in care erau lasate aceste pravalii cu dever de milioane.
 Astazi aspectul Hanului cu tei e naschimbat. Aceiasi viata patriarhala de bazar turcesc, aceeas molcoma prietenie domneste intre negustorii, cari vând mai toti marfuri identice.
 Mai la fata, stau panzarii, alaturi postavarii si marchitanii, amestecati unul ici, unul colea, la intamplare. Dar de undeaici era un du-te vino permanent, acum e o pace, o liniste care prevesteste agonia.
 Märfurile stau ca si inainte, expuse pe tarabe de lemn, promitând cumparatorului toata tentatia lor de lumini, de foc si de culori. Dar nimeni nu trece pe acolo, nimeni nu se apleacà sa pipaie calitatea unei tesaturi. nimeni nu priveste desenul maestrit al unei panze.
 Pe scaune, in fata dughenelor insalubre, care altadata produceau aur curat, negustarii stau si asteapta, band cafele (3 lei ceasca mica) si discutând politica. Cel mai batran negustor din Hanul cu tei, un mos simpatic si vorbaret ne spunea oftând:
 -Sunt zile cand inchid pravalia fara sa fac un ban saftea. Ehei! ce vremuri am apucat noi unde si am ajuns! Altadata, seara mi-era frica sa ma duc eu banii acasä, atâta banet fâceam toata zirua in pravalle... Eram inainte eu si patru baieti priceputi si nu puteam sta un minut locului, atata ne hartuiau clientele. Azi sunt singnr si am timp sa ma plictisesc, de mi s'a urât mie!
 -Bine, dar cum explici caderea Hanului cu tel? am intrebat.
 -Cum sa, explic? Alte vremuri, alti oameni. cu alte obiceiuri. Noi nu le mai cunoastem. Femeile de azi oumpara marfa proasta in magazine frumoase, cu lumini si galantare "cubiste". Noi le dam marfa dar avem niste chichinete de magazine, in cari nici nu vor ss calce!
 Batranul negustor, decanui Hanului cu tei, ne paraseste. Dupa 48 de ore, insfârsit, se aratA o clienta. E o batrana sarmana care vrea sa cumpere jumatate metru de stork, pentru peticit o haina ce i se pare ei inca buna.
 Din infloritorul Han cu tei nu a mal ramas nimic. Multe pravalii, pentru cari altadata s'ar fi dat bani grei. stau astazi goale, cu jalnicele bilete de inchiriat, atarnand ingalbenite pe usa. Si curând Hanul eu tei se va prabusi sub loviturile cazmalelor! Povestea lui romantica a durat prea mult..
 In curand pe locul acesta, cu amintiri si parfum vechi in nume, se va ridica un anost block-haus, la fel cu toate celelalte, raspandite in diferitele colturi ale orasului. Si suntem siguri ca nimeni nu va plange dupa Hanul cu tei, macar pentru numele lui, frumos ca o doina cu haiduci si cu printese.
--Rex.

• 
  Românul, 05, nr. 295, 22 octombrie 1861.
• 
  1909
• 
  Hanul cu Tei din ciclul „București pitoresc” 1927
• 
  1933
• 
  Ilustraţiunea română 1935
• 
  1956 Adevarul
• 
  1944
• 
  1944
• 
  1944
• 
• 
• 
  1970
• 
  1973
• 
  1999
• 
  2020
• 
  2020
• 
• 
  2022

Links: Wikipedia Hanul cu tei Hanul cu tei Hanul cu tei

Loading comments...

Return to top

Referinta: