Scoala Centrala de Fete

Eforia Şcoalelor: "Pensionatul Domnesc de demoazele ce este subt direcţia d-nei Polcovnicesei A. Iacorrson (sic) se va deschide la 20 ale corentei luni, Noemvrie. "Acest pensionat este aşezat pe Podul Târgului de afară, în casa ce se zice a lui Manuc." Directorul şcoalelor C. Basianu

In anul 1858) şcoala părăseşte Casa Manuc, strămutându-se in Casa Doctor Turnescu, tot pe Podul Târgului de afară (57 din calea Moşilor).

După numai doi ani in casa Doctor Turnescu, dovedită neîncapătoare in Septembrie 1860 se muta palatul Ghica, unde şcoala a fost aşezată timp de 30 de ani (1860-1890). şcoala nouă din strada Icoanei(1890)

Str. Serafim datorita proprietatilor familiei Serafim din Zona(Dragomanu Serafim)

=========================================

Dărâmat în 1890, pentru tăierea bulevardului Carol, palatul fostului Domnitor(1834-1842) si Caimacan(1856-1858) Alexandru Ghica era o cladire "falnica" care ocupa locul(mai tarziu ramas liber) cuprins in spatele statuii Brătianu, Între aripa stângă a spitalului Colţii şi aripa dreaptă a Ministerului Domeniilor, peste drum de palatul Şutu. Era o clădire inaltata in 1831, după cum se poate vedea pe medalionul de pe fronton.

Situat între o curte vastă şi grădină, retras dela stradă, localul oferea un adăpost de o linişte ideală in Bucureştii dintre 1860 şi I890, un oras care era oricum foarte linistit. Imobilul cuprindea, in primul rând, o clădire principală, acoperită, după moda timpului la clădiri importante, cu tablă de aramă, cu două caturi de câte 8 încăperi, cu câte un vast salon in mijloc. Salonul de la parter servea drept sală de mâncare ; cel de la etaj, era folosit drept dormitor în timpul anului, sau se se transforma în sală de festivităţi, dupa necesitati.

O scară de onoare, care se desvolta mai apoi in două aripi, ducea într-un "hall" luminos la etaj, unde se spunea rugăciunea de seară şi unde, la apelul făcut de o elevă de clasa V (ultima clasă), cele o sută de eleve defilau seara În faţa sub directoarei.

La o oarecare distanţă la dreapta, alăturat de spitalul Colţii, se întindea corpul (cu un singur cat) al dependinţelor, compus din zece camere (bucătărie, spălătorie, rufărie, etc.).

Localul acesta putea cuprinde pana la 100 de eleve numar care figurase in primul proiect al Pensionatului domnesc, dar care niciodata nu a fost ajuns pana la acea data. Deabea in perioada dintre 1875 si 1890 se ajunge la acest numar.

"Pensionatul" ocupa aceasta cladire timp de 30 de ani timp in care prin proximitate Str. Serafim pe care se gasea este redenumita Str. Pensionatului.

In toată această perioadă titlul şcoalei variază în mod surprinzător: adresele Eforiei şi ale Ministerului poartă numele de "Pensionatul Domnesc de fete", sau "Internatul de fete al Statului, sau "Şcoala Centrală de fele", si cateodata "Institutul de fete Blaremberg"(29 lan. 1863) sau "Internatul de fete al Statului (Blaremberg)"

Numele de "Şcoala Centrală" apre pentru prima oara in 1862(Septembrie 29).

Pana in 1890 Bd. Academiei se intindea pana la Str. Coltei (la statuia lui Bratianu) Prelungire lui implica demolarea unei aripi a Palatului Ghica care cuprindea Scoala de fete.

Ministerul cumpărase din vreme un întins teren - 16.800 de metri pătraţi - fost al familiei lui Alexandru Odobescu, situat pe str. Icoanei colţ cu strada Polonă, langa Gradina Ioanid unde urma sa fie construita noua scoala de fete. Proiectul ii este incredintat lui Ion Mincu.

In Octombrie 1890, Şcoala Centrala parăseşte palatul Ghica.

Boabe de grâu : revistă de cultură, 5, nr. 12, decembrie 1934