Etienne Lonyai: Difference between revisions

From In București
Jump to navigationJump to search
No edit summary
No edit summary
Line 72: Line 72:
<comments />
<comments />


<pre  "color: DarkSlateGray">Referinta:</pre>
 


[[#top|Return to top]]
[[#top|Return to top]]
<pre  "color: DarkSlateGray">Referinta:</pre>

Revision as of 01:32, 12 November 2024

==Etienne Lonyai==

Locul Nasterii: Bucuresti In viata: n. 19 ianuarie 1885 – d. 29 ianuarie 1957
Activ in Bucuresti: 1900-1940 Locul Nasterii
Perioada activ: 1900-1940 Adresa Atelierului:
*Fotografii Bucureștiului *Ateliere Fotografice *Atelier fotografic Etienne Lonyai Autor: Cornel D.


 

Etienne Lonyai (n. 19 ianuarie 1885, București, România – d. 29 ianuarie 1957, București, România) a fost un fotograf român care a activat în București între anii 1900-1940.

Etienne Lonyai (n. 19 ianuarie 1885, București, România – d. 29 ianuarie 1957, București, România) a fost un fotograf român care a activat în București între anii 1900-1940.

Etienne Lonyai a fost o importantă voce în lumea fotografică bucureșteană din prima jumătate a secolului 20, atât prin talentul lui fotografic, cât și prin calitățile de manager, organizator și activist pentru drepturile profesionale ale breslei fotografilor.

Celebrul fotograf Franz Mandy (1848-1910) care avea atelierul in Piata Teatrului(celebra casa Mandy din Str. Campineanu), a fot primul care a vazut potentialul tanarului Etienne, si la luat sub aripa sa. De multe ori Mandy il lasa pe tanarul protejat sa lucreze la portretele familiei regale in timpul vizitelor la Palatul Regal sau Palatul Cotroceni. Multe dintre aceste portrete cu semnatura lui Mandy apartineau de fapt lui Etienne Lonyai.

In 1909, cand Printul Coroanei(Austro-Ungara) a fost invitatul familiei regale, Lonyai a fost invitat la Palatul Cotroceni pentru a fotografia intreaga familie regala si a invitatului de onoare.

Dupa moartea lui Franz Mandy in 1910 fiul acestuia Franz Mandy Jr. preia afacerea cu Etienne Lonyai drept colaborator.

Deabea dupa 1920 Etienne Lonyai isi deschide un atelier fotografic sub propriul nume.

Spre sfarsitul anului 1923 un mare numar de fotografi bucuresteni hotarasc sa vreeze o organizateie proprie. Pe data de 24 ianuarie 1924 este infiintata "Uniunea Fotografilor Romani", cu Nicolae Buzdugan ales drept presedinte si Etienne Lonyai vicepresedinte. In urma unor neintelegeri organizationale Buzdugan isi da demisia iar Lonyai devine presedinte in august 1924.

Lonyai a fost co-fondatorul și președintele Uniunii Fotografilor din România (1924), editor al revistelor de fotografie Fotograful (1924-1925) și Revista Fotografică Română (1934-1938), în care a publicat, printre altele, articole care tratau istoria fotografiei. Etienne Lonyai a fost fotograf al Casei Regale a României, precum și fotograf oficial al Teatrului Național din București.

"Uniunea Fotografilor din România" a luat fiinta in bucuresti pe Data de 24 ianuarie 1924. Uniunea avea o publicatie tip evista, publicata in trei limbi(roomana, germana si ungara), sub numele “Fotograful. Organul Uniunii Fotografilor Români". Editorul publicatiei a fost Etienne Lonyai, care a fost de asemenea si primul presedinte al Uniunii. Din pacate revista nu a avut decat patru editii din lipsa de fonduri, ultimul numar fiind publicat in februarie 1925.

În anul 1936, Etienne Lonyai se afla in continuare în funcția de președinte al "Uniunii Fotografilor din România", poziție din care a organizat în 22 ianuarie 1936 o întâlnire a fotografilor profesioniști din România la care au participat numeroși fotoreporteri, producători de materiale fotografice, precum și reprezentanți ai diferitelor asociații profesionale.

In 1926 Lonay infiinteaza un alt periodic, "Photo Courier", iar in 1934 publica in Bucuresti un alt periodic: “Revista Fotografică Română” undeera editor sef.

Etienne Lonyai este considerat primul istoric al fotografiei romanesti, el insusi fiind un fotograf pasionat. In paginile primelor numere ale “Revistei Fotografice Române” Lonyai publica articolul intitulat "Când a fost introdusă arta fotografică în România? Cari au fost primii meşteri?". Cativa ani mai tarziu el publica articolul "Primii amatori fotografi români" Isi continua articolele istorice cu o cronologie serializata cu titlul "Evoluţia istorică a fotografiei"

După încheiearea Primului Război Mondial, fotograful Etienne Lonyai, reprezentant al atelierului Franz Mandy adresează teatrului o ofertă pentru realizarea diferitelor vederi în formatul de 18/24 cm şi copii după clişee. Tot Etienne Lonyai, în anul 1927 lansează Teatrului Naţional propunerea să multiplice fotografii sub forma cărţilor poştale reprezentând artişti, decoruri şi costume18 . Cererea îi este aprobată, iar fotografului i se asigură accesul la „toate premierele Teatrului Naţional, la portretele artiştilor în fotografii, precum şi reproduceri după picturile dumnilor artişti în rolurile ce se află în foyerele teatrului, fotografierea tuturor sălilor etc.”.

Etienne Lonyai îşi propune comercializarea fotografiilor în scop propagandistic. Ideile prezentate de fotograf se găsesc în oferta prezentată mai sus şi sună astfel: „În câteva rânduri s-a încercat o propagandă pentru Teatrul Naţional, în sensul de a multiplica fotografiile în cărţi poştale, a artiştilor şi a decorurilor. Nu s-a ajuns la nici un rezultat practic, din cauza unei insuficiente reclame a editorului, de unde a şi decurs puţinul interes al publicului de a avea astfel de fotografii. [...] Dacă pe terenul literaturii s-a lucrat şi încă se mai lucrează pe calea imaginii nimeni nu s-a gândit să facă vre-o propagandă, şi ar fi una din cele mai bune, căci un portret, o pictură sau o fotografie bine reuşită, spune tot atât de mult ca şi o lucrare literară. Prin mijlocul acesta, cetăţenii de altă origine vor avea prilejul de a cunoaşte piesele care se joacă ca şi pe artiştii protagonişti ai primei noastre scene [...]”.[1][2]

Etienne Lonyai, cofondatorul și președintele Uniunii Fotografilor din România și unul dintre fotografii recunoscuți ai Bucureștiului începutului de secol XX, era de părere că "și fotografia, ca și pictura, o adevărată lucrare de artă, afară de tehnică, fotograful ca și pictorul trebuie să-i imprime personalitatea sa[…] Fotografului lipsindu-i […] coloritul va trebui ca din principalele tonuri ce se desprind din alb și negru ce-i pune la dispoziție negativul, să realizeze un portret desăvârșit. Portretul efectuat de un fotograf căreuia îi lipsește arta ți plastica, devine o simplă fotografie banală. După cum tabloul pictorului care nu a imprimat realul în lucrarea sa, devine o pânză mâzgălită, iar ca valoare, sub o fotografie banală. Prin urmare, în ambele îndeletniciri, în pictură ca și în fotografie trebuie să predomine Simțul, Arta și Talentul".[3]



Etienne Lonyai si Comitetul Uniunii Fotografilor din Romania ianuarie 1936.


 
 
Links:
Wikipedia


Loading comments...


Return to top

Referinta:
  1. https://unatc.ro/cercetare/reviste/Concept15-16.pdf
  2. http://www.eshph.org/wp-content/uploads/2022/07/PHR_14.pdf
  3. Adrian-Silvan Ionescu - Fotografie și istoriografie - direcții și investigații