Hanul Serban-Voda

==Hanul Serban-Vodă==

Adresa: Str. Lipscani	Ani in existenta: -
Adresa alternativa:	Google Maps
In cladire au functionat:
*Hanuri *Str. Lipscani	Autor: Cornel D.

Manastirea Cotroceni avea in folosinta un numar de pravalii pe care le arenda pentru diferite sume (Pravaliile Nr. 2 pana la 28). De asemene avea doua magazii pe ulicioara adiacenta hanului.

Mai sunt si alte hanuri renumite: Hanul Manuc, Hanul cu Tei, Hanul Bazaca, Hanul Galben, dar cel mai mult e laudat hanul ridicat de Serban Cantacuzino, care era, dupa Mircea Constantinescu: "Un soi de Intercontinental pe orizontala - etaj avea doar cladirea principala din fundul curtii interioare - cu siguranta ca atragea pe toti, dar mai ales pe zarafi, marii bancheri ai epocii. Mai fiind el si tare spatios, municipalitatile, în succesiunea lor electorala, i-au permis sa adaposteasca nu doar calatori, negutatori de marfuri, ci si asezaminte ale spiritului civic. Astfel, aici a functionat o bucata de timp si un pension, cu patru clase mari si late, unde se învata taman ce trebuie cetateanului în cotidian, la casa lui: gherghef, pian (a carui prezenta, într-un unic exemplar, e semnalata de Ion Ghica, alaturi de o harpa, tot unicat, înca de la 1810), putina aritmetica, ceva desen si spontana caligrafie. A fiintat, tot aici, si-un camin pentru fete sarace, având capacitatea de o suta de locuri. Programa de învatamânt e mai greu de precizat! Tot la Hanul lui Serban Voda s-a întâmplat sa fie adusa prima masina cu aburi vazuta, mai exact, nemaivazuta de bucuresteni".

Construit între 1683 si 1685, Hanul Serban Voda a fost cel mai mare de acest gen din Capitala. Neavând ferestre spre exterior, fiind construite în forma de patrulater, cu ziduri groase, de cetate, si existând doar o singura poarta care se închidea pe timpul noptii, hanurile ofereau protectie si gazduire atât negustorilor straini, cât si celor autohtoni. La vremuri de restriste, chiar si locuitorii orasului veneau aici pentru a-si pune la adapost lucrurile de pret. O marturie a lui Del Chiaro spune ca în septembrie 1716, de teama navalirii tatarilor, unii bucuresteni si-au lasat casele de izbeliste si s-au adapostit în hanurile Serban Voda, Sf. Gheorghe si în Manastirea Cotroceni.

Asemenea altor hanuri mari din acel timp, edificiul avea o forma dreptunghiulara, ziduri groase si o singura poarta. Neavand ferestre spre exterior, Hanul Serban Voda oferea protectie produselor depozitate de negustori in interiorul lui. In curtea hanului s-a construit la inceputul secolului XVIII o biserica, care a fost demolata un secol mai tarziu.

Hanul a fost construit înspre capatul dinspre Calea Victoriei al strazii Lipscani de azi, care odinioara se numea „ulita mare de la Târgul de Sus”. De altfel, strada a capatat ulterior o alta denumire, si anume „ulita care duce la Hanul lui Serban Voda”, ca dovada a importantei edificiului la acea vreme. De-a lungul timpului, Hanul Serban Voda a adapostit mai multe genuri de pravalii: de „lipscanie”, de bauturi spirtoase (lichioruri în pravalia nr. 13 si rom de Jamaica în pravalia nr. 6), de fierarie importata din Anglia, precum si de tutun, tigari de foi sau de bacanie (din care este de mentionat cea a vestitilor Gheorghe Assan si Martinovici). De asemenea, aici si-au avut sediul, pe la sfârsitul secolului al XIX-lea, unii bancheri ai vremii, Tipografia Statului (care a functionat între 1869 si 1883), un pension cu patru clase, precum si un camin cu fete sarace îngrijit de Elisabeta Stirbei.

Marire si decadere

De-a lungul timpului, Hanul Serban Voda a trecut si prin evenimente dramatice, dintre cele demne de consemnat fiind incendiile din 1704 si 1804.

Mircea Constantinescu a povestit în cartea sa ca hanul a ars de doua ori, în 1704 si în 1804, dar a fost refacut de fiecare data. Autorul a relatat ca asezarea a fost încendiata intentionat din cauza lacomiei si invidiei contemporanilor.

Ansamblul arhitectonic, care avea si o biserica în interior, a fost consolidat în timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu (1688-1714), domnitor care venise pe tronul tarii dupa moartea neasteptata a lui Serban Cantacuzino. Voda Brâncoveanu avea, de altfel, sa construiasca el însusi un alt han faimos, Hanul Constantin Voda, pe locul vechilor case ale lui Badea Balaceanu, darâmate ca pedeapsa pentru razvratirea ginerelui lui Serban Cantacuzino, aga Constantin Balaceanu, care voise sa preia scaunul domnesc. Zilele de glorie ale Hanului Serban Voda au apus odata cu legea secularizarii data de domnitorul Alexandru Ioan Cuza în 1863. Hanul Serban Voda, care fusese închinat de Serban Cantacuzino Manastirii Cotroceni, a intrat astfel în proprietatea statului.

În 1880 a fost înfiintata Banca Nationala a României, iar la scurt timp s-a pus problema construirii unui sediu adecvat importantei unei asemenea institutii. Practic, odata cu data de 3 octombrie 1881, când consiliul de administratie al BNR l-a autorizat pe guvernatorul I.I. Câmpineanu sa trateze cu Ministerul de Finante cumpararea terenului pe care se afla Hanul Serban Voda, soarta vechiului ansamblu arhitectural ridicat de domnitorul Serban Cantacuzino a fost pecetluita. Pe 9 februarie 1882, legea privind aprobarea vânzarii catre BNR a terenului pe care se afla Hanul Serban Voda a fost publicata în „Monitorul Oficial”, consecinta fiind demolarea acestuia un an mai târziu. Apartinând unei alte istorii si având un nepotrivit aer de cetate orientala, Hanul Serban Voda, precum atâtea si atâtea edificii, a trebuit sa faca loc progresului si noii orientari, de la acea vreme, catre europenizare a arhitecturii Bucurestilor.

In 1879 Directiunea Monitorului Oficial al Romaniei sw afla pe Strada Smardan, in curtea Hanului Serban-Voda.

• 
  1864

Links: Povestea Hanului Șerban Vodă Hanul Şerban Vodă Hanul Şerban Vodă

Loading comments...

Return to top

Referinta: