Arcul de Triumf

Arcul de Triumf

Adresa: Piața Arcul de Triumf	Ani in existenta: 1922-Prezent
Adresa initiala:	Google Maps
Arhitecti: : Petre Antonescu
*Cladiri Istorice *Şoseaua Pavel D. Kiseleff *Piețe Publice	Autor: Cornel D.

Arcul de Triumf din Bucuresti a trecut in timp prin mai multe transformari. Primul arc de dimensiuni mai modeste a fost construit cu materiale provizorii - lemn si stucatura - pentru a primi trupele revenite din Războiul de Independenţă în 1878.

Franz Mandy, primul fotograf al Casei Regale, a imortalizat trecerea victorioasei armate române pe sub Arcul de Triumf, în ziua de 8 octombrie 1878

Următorul arc de triumf – proiectat de Petre Antonescu, , a fost construit în perioada 1921-1922. Acesta a simbolizat si a marcat efortul militar din Primul Război Mondial, apariţia "României Mari" şi încoronarea regelui Ferdinand I şi a reginei Maria.

Greetings

Incoronarea regelui Ferdinand I și a reginei Maria din octombrie 1922 trebuia să includă și trecerea pe sub un Arc de Triumf. În acest sens, arhitectul Petre Antonescu a fost contactat de comisia care se ocupa de serbarea încoronării pentru a construi un Arc de Triumf impunător pe Șoseaua Kiseleff, în nordul orașului.

Din cauza timpului prea scurt, constructia nu fost finalizata asa dupa cum se preconiza. astfel că doar scheletul arcului a fost realizat din beton armat, basoreliefurile și decorațiile fiind construite din ipsos, un material care se degradeaza repede expus intemperiilor, astfel că în anii ce au urmat dupa sărbătoarea încoronării monarhilor României Mari, monumentul s-a degradat considerabil. În presa de la începutul anilor 1930 Arcul de Triumf era descris drept un monument „incomod”, din cauza aspectului precar.

In urma unui articol semnat de Mihai Mora, „O datorie imperioasă”, si aparut in 1932, nevoia unui nou Arc de Triumf devine stringenta in ochiul opiniei publice, iar autoritatile decid resaparea vechiului arc. Se decide să se folosească fundația arcului deja ridicat si să se consolideze și să înlocuiască basoreliefurile și sculpturile prezente cu unele permanente, din marmură de Rușchița și piatră.

In ton cu arhitectura timpului, Petre Antonescu realizează un proiect mai sobru, inspirat de 'Arc de Triomphe" din Paris, acest ton de realizare a lucrării fiind transmis și artiștilor însărcinați cu realizarea sculpturilor și decorațiunilor.

Printre artiștii care au lucrat la Arcul de Triumf amintim pe: Constantin Baraschi, Alexandru Călinescu, Mac Constantinescu, Ion Jalea, Dimitrie Paciurea și Costin Petrescu, nume importante în lumea artei la acea vreme. Fațada sudică conține două reprezentări simbolice ale Victoriei, în timp ce fațada de nord a arcului ilustrează două alegorii – Bărbăția și Credința, dar și alte două Victorii. Pe lângă artiștii din țară, la executarea lucrărilor au contribuit și zece sculptori veniți din Italia.

Initiativa lansata de Ministerul Apărării Naționale, la inceputul anului 1935 nu ar fi putut fi realizata doar din banii statului. O mare portiune, in jur de 7 milioane au fost stransi prin donatii publice, in cea mai mare parte de la asociații și societăți ale veteranilor din Primul Război Mondial.

Realizarea monumentului a durat un an și jumătate, din aprilie 1935 la 1 decembrie 1936, ziua aniversării Unirii Transilvaniei cu România. Arcul de Triumf a fost realizat din granit de Deva, proiectul fiind supervizat îndeaproape de arhitectul Victor G. Ștefănescu.

Inaugurarea a fost marcată de o serbare fastuoasă, la care au participat o mulțime de spectatori, familia regală, Guvernul dar și marea parte a personalităților vremii. Evenimentul a fost marcat printr-un singur discurs, rostit de regele Carol al II-lea. Această ocazie a fost una dintre puținele în care regina Maria a fost în public alături de fiul său Carol, aceasta trăind în afara lumii politice, petrecându-și timpul fie în străinătate, fie la reședințele de la Bran sau Balcic.

Arcul de Triumf a fost construit in forma paralelipipedică, cu o temelie de 25 x 11,5 metri și o înălțime de 27 de metri. Monumentul are o înălțime de 11 metri și o lățime de 9,5 metri.

Instaurarea regimului comunist după Al Doilea Război Mondial a dus la „mutilarea” Arcului de Triumf, fiind eliminate de pe monument proclamațiile regelui Ferdinand I – cea prin care anunțase intrarea României în războiul de întregire și cea prin care se marca încoronarea sa la 1922. Totodată, de pe frontispiciul sudic au fost eliminate efigiile regelui Ferdinand Întregitorul și al Reginei Maria, în locul acestora fiind puse două flori de piatră. Mai mult, și medalionul „Budapesta” din seria confruntărilor armate fusese eliminat, deoarece reprezenta victoria României în fața expansiunii curentului bolșevic, o imagine ce nu își avea locul în România acelor vremuri în viziunea regimului totalitar.

După 1989, cele două flori de piatră au fost date jos și au fost înlocuite de 2 medalioane de bronz cu chipurile regelui Ferdinand și al reginei Maria.

Din 2014, monumentul a intrat într-un proces de consolidare şi reabilitare.

Primul arc de triumf in 1878. intrarea armatei romane in bucuresti dupa razboiul de Independenta. Foto Franz Mandy

• 
  1922
• 
  1922
• 
  1922
• 
• 
  1925
• 
  1927
• 
  1928
• 
  1928

=== ===

• 
• 
  1937
• 
  1938
• 
  1939
• 
  1939
• 
  1940
• 
  1940
• 
  1941
• 
  1941
• 
  1945
• 
  1945
• 
  1945
• 
  1958
• 
  1959
• 
  1963
• 
  1965
• 
  1967
• 
  1969
• 
  1969
• 
  1969
• 
  1969
• 
  1969
• 
• 

..

..

..

..

..

Links: Povestea Grănicerul nr. 12, decembrie 1936 Loading comments... Return to top Referinta: