Biserica SF. Spiridon Vechi: Difference between revisions

From In București
Jump to navigationJump to search
No edit summary
No edit summary
 
Line 27: Line 27:


Astăzi lângă biserică s-a construit unul din cele mai mari centre de sănătate, dedicate persoanelor defavorizate, rămânând același loc discret unde rugăciunea se întâlnește cu faptele bune. Foto anii '40. Sursa Alin Saidac-Istoric.
Astăzi lângă biserică s-a construit unul din cele mai mari centre de sănătate, dedicate persoanelor defavorizate, rămânând același loc discret unde rugăciunea se întâlnește cu faptele bune. Foto anii '40. Sursa Alin Saidac-Istoric.
</pre>
Din cind in cind, nu foarte des, imi aduc aminte de un fragment de copilarie si de tinerete, care trezeste in mine sentimente unice. Ca sa fiu inteles, cea mai apropiata comparatie este "briosa lui Proust".
De prima oara cind am calcat pragul bisericii Sf. Spiridon Vechi si am coborit cele citeva trepte, am avut senzatia ca am fost transportat inapoi in timp; ma cuprindea o liniste si o serenitate profunda cum nu am mai trait in nici o alta ocazie. Biserica a disparut dar de cite ori imi aduc aminte de ea, (biserica) (cu mare regret) ma simt transportat inapoi in timp traind aceleas senzatii( de aici "briosa lui Proust").
Biserica Sfantul Spiridon Vechi se afla in plin centrul Bucurestiului, intr-o zona in care aproape fiecare colt evoca epoci succesive de istorie bucuresteana, la cativa pasi de vechiul Pod al Mogosoaiei (astazi Calea Victoriei). Biserica fostei Manastiri Sfantul Spiridon Vechi, micuta si fara turle, a avut parte de o existenta tumultuoasa, datorita schimbarilor survenite de-a lungul timpului in spatiul sau inconjurator.
Bisericuta Sf. Spiridon Vechi, era asezata pe o latura a fostei piete a Operetei (Senatului, Natiunilor Unite…), între strandul „Libertatii” si blocul turn "Gioconda".
Terenul apartiniind  bisericii era ca o insulita ce separa cele doua sensuri ale traficului auto. Pe zona din prim plan, cea cu piatra cubica, dinspre blocul turn, era sensul spre piata, spre podul de peste Dâmbovita si spre Calea Victoriei. Pe latura opusa, era sensul de „venire”, spre strazile Vânatori, Apolodor...
Un copac urias desemnat „monument al naturii” se afla chiar in fata intrarii. Si el... disparut!
==
In a doua jumatate a secolului al XVII-lea, aici era o bisericuta de lemn, cum se mentioneaza, la 9 martie 1680, intr-un document ramas de la Serban Cantacuzino; nu se stie insa cand a fost cladita. Dupa unii istorici, ea a fost ctitorie a boierilor Floresti, servind ca paraclis pentru casele acestora, situate in apropiere, pe malul stang al Dambovitei.
Interesant este faptul ca pana in 1880, biserica se afla pe malul stang al Dambovitei, al carei curs nu fusese inca rectificat. In fata sfantului locas se afla un pod de lemn, "Podul Cilibiului".
Pe atunci, Dambovita, in curgerea ei libera, facea tot felul de ocolisuri si de coturi, care au fost corectate in urma canalizarilor succesive. In dreptul Caii Victoriei de azi, de pilda, ea facea un mare cot spre dreapta, apropiindu-se mult de Biserica Sfintii Apostoli. Dupa ce strabatea Mahalaua Arhimandritului, Dambovita taia drumul Cilibiului, intre bisericile Sfintii Apostoli si Sfantul Spiridon Vechi, si se indrepta spre Curtea Veche - Curtea Domneasca.
Pana la canalizarea Dambovitei, Biserica Sfantul Spiridon Vechi era pe malul stang al raului, iar dupa corectarea albiei, a ramas pe malul drept. La inceputul secolului al XVIII-lea, biserica avea case de zid in jurul ei, cum se precizeaza intr-un document de la 21 martie 1716, in care locuia Mitrofan Tipograful. Este posibil ca acum si biserica sa fi fost de zid. Aceste case, ca si hanul aflat tot aici, au suferit mari stricaciuni la cutremurele din 1802 si 1838, drept care au fost demolate in 1868.
Acatistul sfantului Spiridon, incadrand icoana din mijloc mai mica, a fost zugravita de Patriarhul Silvestru, in timpul sederii sale la Bucuresti, pe un strat de ghips aplicat pe lemn, cu urmatoarea inscriptie in limba araba: "In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, Ia aminte, cititorule, ca in anul 1747 de la Hristos am venit in Valahia".
Dupa secularizarea averilor manastiresti, in anul 1863, manastirea s-a transformat in biserica de mir, fiind afiliata, mai intai Parohiei Mihai Voda si mai tarziu la Parohia Sfintii Apostoli.
In 1929 au început din nou lucrările de construcție la Palatul Senatului. Intrarea pe șantier era prin strada Danielopol. Planurile generale preconizau amenajarea unui parc in jurul Palatului Senatului. O parte din terenul rezervat pentru parc era ocupat de o biserica veche, fără cupola, pe jumătate ruinata, aceasta fiind Biserica Sf. Spiridon Vechi de pe strada Apolodor Nr. 2. Biserica era la acea vreme sortita demolării.
In anul 1960 a fost infiintata ca parohie de sine cu denumirea Sfantul Spiridon Vechi.
Bisrica a fost demolată în noaptea d3 13 spre14 iunie 1987. R.I.P.
Biserica a fost reconstruita si informatiile despre eveniment abunda. De asemenea istoria mai amanuntita a bisericii se poate citii in nenumarate publicatii.
Cu parere de rau, si asta este o parere personala, noua biserica nu imi spune nimic. O alta copie a unei opere de arta care nu poate sa mai fie recuperata. Oricite copii ale Giocondei ai picta nu o sa fie niciodata originalul.


</pre>





Latest revision as of 01:20, 10 January 2026

==Biserica SF. Spiridon Vechi==

Adresa: Bd. Națiunile Unite 5-7 Ani in existenta: -1986
Biserica de rit: Ortodox Google Maps
Adresa alternativa: Ctitoria
*Biserici *Biserici Disparute *Biserici ortodoxe române Autor: Cornel D.
  

Într-o latură a Pieţei Naţiunile Unite la nr. 5-7 se află Biserica Sfântul Spiridon Vechi.

Este vorba despre o biserică mică și fără turle. În secolul al XVII-lea aici era o bisericuţă din lemn. În jurul ei a fost construit și un han, degradat în urma cutremurelor din 1802 şi 1838 şi complet demolat în 1862. Biserica a fost rezidită, aşa cum arată pisania, scrisă în limbile greacă şi arabă, aşezată în pridvor, deasupra uşii, în anii 1746 – 1748 de patriarhul Silvestru al Antiohiei cu banii lui Constantin Mavrocordat în timpul celei de-a patra domnii a acestuia în Ţara Românească. Pridvorul are coloane din piatră cu baza ornată cu motive florale, fresce originale, uşa din lemn fiind de asemenea împodobită cu frumoase sculpturi.

În anul 1987 acest sfânt lăcaș este ras de pe fața pământului în câteva ore.

Momentele demolării au fost cumplite, preotul lăcașului fiind scos cu forța din altar deoarece nu vroia să părăsească bisericuța osândită la demolare. Din fericire, dacă se poate spune, s-au salvat câteva elemente decorative din piatră precum și sfintele odoare care au fost duse la Mănăstirea Cernica. Pe locul rămas viran, autoritățile vremii au construit o parcare.

După Revoluția din decembrie 1989, se ia hotărârea refacerii acestui monument, lucrare care a durat până în anul 1996. Astfel, au fost reașezate la locul lor piesele originale: porticul de la intrare, cu pisania în limba greacă și arabă, coloanele de piatră cioplită din interior și de la pridvor, ancadramentele ferestrelor, icoanele din catapeteasmă.

Astăzi lângă biserică s-a construit unul din cele mai mari centre de sănătate, dedicate persoanelor defavorizate, rămânând același loc discret unde rugăciunea se întâlnește cu faptele bune. Foto anii '40. Sursa Alin Saidac-Istoric.

Din cind in cind, nu foarte des, imi aduc aminte de un fragment de copilarie si de tinerete, care trezeste in mine sentimente unice. Ca sa fiu inteles, cea mai apropiata comparatie este "briosa lui Proust". De prima oara cind am calcat pragul bisericii Sf. Spiridon Vechi si am coborit cele citeva trepte, am avut senzatia ca am fost transportat inapoi in timp; ma cuprindea o liniste si o serenitate profunda cum nu am mai trait in nici o alta ocazie. Biserica a disparut dar de cite ori imi aduc aminte de ea, (biserica) (cu mare regret) ma simt transportat inapoi in timp traind aceleas senzatii( de aici "briosa lui Proust").

Biserica Sfantul Spiridon Vechi se afla in plin centrul Bucurestiului, intr-o zona in care aproape fiecare colt evoca epoci succesive de istorie bucuresteana, la cativa pasi de vechiul Pod al Mogosoaiei (astazi Calea Victoriei). Biserica fostei Manastiri Sfantul Spiridon Vechi, micuta si fara turle, a avut parte de o existenta tumultuoasa, datorita schimbarilor survenite de-a lungul timpului in spatiul sau inconjurator.

Bisericuta Sf. Spiridon Vechi, era asezata pe o latura a fostei piete a Operetei (Senatului, Natiunilor Unite…), între strandul „Libertatii” si blocul turn "Gioconda".

Terenul apartiniind bisericii era ca o insulita ce separa cele doua sensuri ale traficului auto. Pe zona din prim plan, cea cu piatra cubica, dinspre blocul turn, era sensul spre piata, spre podul de peste Dâmbovita si spre Calea Victoriei. Pe latura opusa, era sensul de „venire”, spre strazile Vânatori, Apolodor...

Un copac urias desemnat „monument al naturii” se afla chiar in fata intrarii. Si el... disparut!

== In a doua jumatate a secolului al XVII-lea, aici era o bisericuta de lemn, cum se mentioneaza, la 9 martie 1680, intr-un document ramas de la Serban Cantacuzino; nu se stie insa cand a fost cladita. Dupa unii istorici, ea a fost ctitorie a boierilor Floresti, servind ca paraclis pentru casele acestora, situate in apropiere, pe malul stang al Dambovitei.

Interesant este faptul ca pana in 1880, biserica se afla pe malul stang al Dambovitei, al carei curs nu fusese inca rectificat. In fata sfantului locas se afla un pod de lemn, "Podul Cilibiului".

Pe atunci, Dambovita, in curgerea ei libera, facea tot felul de ocolisuri si de coturi, care au fost corectate in urma canalizarilor succesive. In dreptul Caii Victoriei de azi, de pilda, ea facea un mare cot spre dreapta, apropiindu-se mult de Biserica Sfintii Apostoli. Dupa ce strabatea Mahalaua Arhimandritului, Dambovita taia drumul Cilibiului, intre bisericile Sfintii Apostoli si Sfantul Spiridon Vechi, si se indrepta spre Curtea Veche - Curtea Domneasca. Pana la canalizarea Dambovitei, Biserica Sfantul Spiridon Vechi era pe malul stang al raului, iar dupa corectarea albiei, a ramas pe malul drept. La inceputul secolului al XVIII-lea, biserica avea case de zid in jurul ei, cum se precizeaza intr-un document de la 21 martie 1716, in care locuia Mitrofan Tipograful. Este posibil ca acum si biserica sa fi fost de zid. Aceste case, ca si hanul aflat tot aici, au suferit mari stricaciuni la cutremurele din 1802 si 1838, drept care au fost demolate in 1868.

Acatistul sfantului Spiridon, incadrand icoana din mijloc mai mica, a fost zugravita de Patriarhul Silvestru, in timpul sederii sale la Bucuresti, pe un strat de ghips aplicat pe lemn, cu urmatoarea inscriptie in limba araba: "In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, Ia aminte, cititorule, ca in anul 1747 de la Hristos am venit in Valahia".

Dupa secularizarea averilor manastiresti, in anul 1863, manastirea s-a transformat in biserica de mir, fiind afiliata, mai intai Parohiei Mihai Voda si mai tarziu la Parohia Sfintii Apostoli.

In 1929 au început din nou lucrările de construcție la Palatul Senatului. Intrarea pe șantier era prin strada Danielopol. Planurile generale preconizau amenajarea unui parc in jurul Palatului Senatului. O parte din terenul rezervat pentru parc era ocupat de o biserica veche, fără cupola, pe jumătate ruinata, aceasta fiind Biserica Sf. Spiridon Vechi de pe strada Apolodor Nr. 2. Biserica era la acea vreme sortita demolării.

In anul 1960 a fost infiintata ca parohie de sine cu denumirea Sfantul Spiridon Vechi.

Bisrica a fost demolată în noaptea d3 13 spre14 iunie 1987. R.I.P.

Biserica a fost reconstruita si informatiile despre eveniment abunda. De asemenea istoria mai amanuntita a bisericii se poate citii in nenumarate publicatii.

Cu parere de rau, si asta este o parere personala, noua biserica nu imi spune nimic. O alta copie a unei opere de arta care nu poate sa mai fie recuperata. Oricite copii ale Giocondei ai picta nu o sa fie niciodata originalul.






..

..

..

..

..


 Bibliografie:

Dimitrie Pappasoglu, „Istoria fondării orașului București”

Emanuel Bădescu, „Bucureștii în imagini în vremea lui Carol I”, Volumul I

George D. Florescu, „Din vechiul București. Biserici, curți boierești și hanuri după două planuri inedite de la sfârșitul veacului al XVIII-lea”, București, 1935. 

 
Links:

Sf. Spiridon Vechi

Loading comments...

Return to top

Referinta: