Monumentul Regelui Ferdinand

Monumentul Regelui Ferdinand

Adresa: Sos. Kiseleff Nr. 7	Ani in existenta: 1939 - 1944
Adresa alternativa:	Ani in constructie:1935-1937
Sculptori: Ivan Mestrovici	Înălțime: 8,5 m si 25 de tone.
Materiale folosite: beton armat placat cu piatră de Banpotoc (soclul), bronz (statuile)	Google Maps
*Monumente si Statui *Şoseaua Pavel D. Kiseleff	Autor: Cornel D.

Statuia ecvestra a Regelui Ferdinand din Bucuresti  1940-1944

Regele Ferdinand al României a trait în perioada 1865-1927, fiind unul din marii înfaptuitori ai Unirii de la 1918 si al doilea rege care a contribuit la organizarea statului national unitar. Cu toate ca ansamblul monumentar trebuia construit la citiva ani dupa moartea sa situatia nu a fost propice decit mult mai tirziu. Sculptorul Ivan Mestrovici va fii cel care v-a complecta monumentul.

Pentru realizarea ansamblului arhitectonic, doua amplasamente au intrat în cumpana: unul cu asezarea statuii Regelui Ferdinand si a porticului înconjurator la sudul Pietei, cu fata spre Bulevardul Buzdugan (Jianu) si altul, în care statuia e asezata în partea de Nord, cu fata spre Calea Victoriei. Consideratii de ordin estetic si de economie în exproprieri, au facut sa se adopte cea de-a doua solutie. Ea evita darâmarea Palatului Functionarilor Publici si a altor imobile vecine, care vor fi amenajate în caracterul Pietei numai când se va cere reconstruirea lor.

Spatiul necesar va avea 180 m – de la Muzeul Antipa la Minister – pe 220 m. Statuia Regelui Ferdinand va avea, în afara de soclu, 8,5 m înaltime si, turnata în bronz, va cântari 25 de tone. O frumusete deosebita va da statuii porticul circular care o va înconjura, cu pilastri de granit si precedat de coloane suportând, fiecare, câte o „victorie înaripata”, sculptate tot de Mestrovici”.

Grupul statuar va fi inaltat pe partea vestica la Primul Rond pe Sos. Kiseleff pe vatra Pavilionului Artelor, demolat în acest scop. In acelasi timp Monumentul Infanteriei aflat pe partea estica a Rondului a fost dezafectat in august 1940 pentru a mari perspectiva Monumentului Ferdinand.

Informatiile despre soarta statuii sunt putini neclare. Se pare ca tot ansamblul a fost demontat si relocat ( intr-un depozit, locatie necunoscuta) pentru a fi curatat si resapat. Probabil in 1944. Din cauza conditiilor istorice monumentul nu a mai fost niciodata expus in Piata Victoriei, sau la Primul Rond.

La începutul lunii iunie 1948 Moscova a hotarât demolarea tuturor monumentelor ce le-ar fi reamintit românilor de singurul lor stat cu adevarat national. Soarta le fusese pecetluita pentru multa vreme, daca nu pe vecie: nu-si mai apartineau, pentru ei dictau altii, de departe. Au disparut peste noapte nu doar magnificele creatii semnate de Mestrovici, ci si toate statuile ce-i reprezentau pe Carol I si pe nepotul sau, tonul fiind dat de la Bucuresti.

Unele variante mentioneaza faptul ca statuile bucurestene cu tema regalista au fost distruse de catre fost viceprimarul general al Bucurestiului Constantin Doncea, în 1948, în timp ce România se afla sub ocupația armatei sovietice. Acesta a fost un comunist ilegalist inca din anul 1933 si voia să se afirme în fața rușilor.

Foarte putine documente fotografice au ramas.

Monumentul Eroilor din rândurile Cadrelor Didactice a fost îndepărtat din amplasamentul din Piaţa Victoriei pentru a fi amplasată pe respectiva vatră monumentul regelui Ferdinand I cel Loial. Alegerea respectivului spaţiu s-a făcut de către sculptorul Ivan Meštrović. A fost momentul când cu o grabă nejustificată a fost îndepărtat Monumentul Cadrelor Didactice, spunându-se că edilii vor hotărî unde îl vor reamplasa. Soarta i-a fost însă vitregă, tergiversările, evenimentele anilor care au urmat determinând o perpetuă amânare, până când componentele au dispărut.

Pe locul rămas liber s-a procedat anticipativ la amplasarea unor moduli din lemn la mărimea 1/1, ca apoi să se treacă la realizarea radierului pentru statuia ecvestră şi a radierelor pentru cele patru coloane susţinătoare ale simbolicelor Victorii ce flancau compoziţia centrală. Toate aceste operaţiuni au fost nemijlocit coordonate de artist.

În momentul când piesele definitive au fost ridicate pe amplasamentul preconizat şi amenajat ca atare, sculptorul Ivan Mestrovič a constatat că spaţiul dintre Bd. Aviatorilor şi Şoseaua Kiseleff era prea îngust, dezavantajând elementele compoziţionale. S-a trecut la identificarea şi desemnarea unui alt loc în zonă, alegându-se noul amplasament pe terenul din partea vestică a primului rond al Şoselei Kiseleff. S-a trecut operativ la lucru, executându-se radierele, postamentele şi coloanele precum şi ridicarea componentelor sculpturale. Întrucât în partea estică a aceluiaşi rond se afla amplasat monumentul Infanteriei, s-a hotărât înlăturarea lui, urmând ca ulterior să fie desemnat un nou loc pentru acest simbol. Este posibil ca evolutia raporturilor cu Germania sa fi dictat o asemenea măsură.

Depozitarea a însemnat şi în acest caz descompletarea, dispariţia componentelor din bronz. Peste ani, când s-a declanşat posibilitatea readucerii în forul public, s-a constatat că, de fapt, numai imaginile fotografice şi cinematografice au mai rămas ca o mărturie a acestei temporare cinstiri la adresa armei care numeric, misiuni ordonate, ca mod de îndeplinire a acestora, a însumat imense sacrificii şi a fost principala parte întru apărarea fruntariilor ţării.

Suntem datori să consemnăm că, deşi sculptorul Ivan Mestrovič participase la alegerea noului amplasament, fiind şi în acest caz prezent la opera de ridicare a monumentului, după reamplasare a constatat cu regret un mare dezavantaj. Dacă spaţiul era generos prin lăţime şi adâncime, avea însă dezavantajul că multe ore din zi monumentul era amplasat contra luminii. Nemulţumirea ar fi dictat o nouă măsură de reamplasare. Tocmai conjunctura amintită mai sus a impus ca să fie recepţionată lucrarea în acest amplasament, care însă n-a avut viaţă lungă.

Ivan Meštrović (15 august 1883, Vrpolje, Slovenia – 1962, South Bend – S.U.A.)
Familia era din părţile Dalmaţiei de la Zagora, Croaţia. Studii de artă plastică la Viena, sculptor, pictor, grafici an croat, opţiuni pentru sculptura monumentală.
O lucrare de amploare pentru România a fost lansată de un comitet de iniţiativă, la jumătatea deceniului al patrulea, pentru a aduce în forul public bucureştean monumentul cinstirii memoriei lui Ion I. C. Brătianu. În acest caz sculptorul Ivan Mestrovič a realizat, dăltuind în granit meteoritic, o sugestivă statuie şi un bust de interior. Modul în care au fost apreciate aceste lucrări, experienţa dobândită în relaţiile cu acest sculptor, au condus la adoptarea deciziei ca şi monumentele regilor Carol şi Ferdinand I să-i fie încredinţate spre realizare. După tatonări şi lansarea comenzilor de către statul român pentru monumentele Carol I şi Ferdinand I, a fost încheiat contractul şi desemnată comisia pentru recepţia machetelor modelate în pământ în atelierul său de la Split. In urma constatărilor, comisia a recepţionat machetele care, după retuşuri, turnare în ghips, decupare, ambalare, au fost trimise în România pentru a fi turnate în bronz la firma „V.V. Răşcanu“ şi s-a trecut la pregătirea amplasamentelor. După amplasare şi dezvelire au existat şi observaţii critice la o serie de detalii. Pentru meritele sale, la 28 m ai 1940, a fost ales membru de onoare al Academiei Române.

Regele Ferdinand I, Victor Albert Meinrad de Hohenzollern (12/24 august 1865, Sigmaringen, Germania – 20 iulie 1927, Sinaia, jud. Prahova, înmormântat la Curtea de Argeş). Nepot al regelui Carol I, studii primare la Düseldorf, Şcoala militară la Cassel, universitare la Tubinfen şi Leipzig unde a urmat cursurile de economie politică, ştiinţele financiare şi dreptul roman. Din 1883 a urmat cursuri de limba română până a venit în România; în anul 1889 a fost declarat prinţ moştenitor al tronului, a fost integrat în armata română cu gradul de căpitan în deceniul următor, avansat treptat, în 1895 ajungând la gradul de colonel, primind comanda Regimentului 4 Roşiori. La 1898 avansat general de brigadă, devine rege al României la 28 septembrie/10 octombrie 1914. La 14/27 august 1916 a declarat război Puterilor Centrale. A participat la campaniile militare din anii 1913, 1916, 1917. Logodit la 22 aprilie 1892 la Postdam şi s-a căsătorit la Sigmaringen în 29 decembrie 1892, cu principesa Maria Alexandra Victoria, ducesă de Saxa. La 23 ianuarie 1893 perechea princiară a ajuns în Capitală. În aprilie 1897 prinţul Ferdinand s-a îmbolnăvit, îngrijirile acordate de medicii C. Buicliu, I. Cantacuzino şi W. Kremnitz i-au salvat viaţa. La cumpăna veacurilor XIX-XX a fost o permanentă prezenţă la manevrele militare, dar şi în problemele de stat. Prin decesul regelui Carol I a fost desemnat ca rege al României în septembrie 1914. A participat la campania anilor 1916-1917, fiind un exemplu de demnitate şi deplină dăruire în conformitate cu jurământul făcut la suirea pe tronul României. 
A fost încoronat la 15 octombrie 1922. Înainte şi după 1914 a promovat acte de caritate şi de sprijinire a culturii, a acordat o atenţie deosebită oraşului Iaşi, capitala României în perioada refugiului 1916-1918, inaugurând la 24 februarie 1927 Fundaţia Culturală „Regele Ferdinand I“ , pentru propăşirea căreia a lăsat testamentar o importantă sumă, publicist, membru de onoare al Academiei Române. Pentru atitudinea manifestată de a fi permanent alături de poporul român, acesta l-a definit ca „cel Loial“ . 21 noiembrie 1880, Sigmaringen-Germania încheierea Actului de Familie prin care a fost stabilită formula ca prinţul Ferdinand de Hohenzollern, nepot de frate al domnitorului Carol I, să devină moştenitor al tronului României.

Monumentul Ferdinand a fost inaugurat fara multa pompa pe data de 8 Decembrie 1940 dupa multe amanari si tergiversari. Anuntul oficial al evenimentului nu a aparut nici macar pe prima pagina a ziarelor. ”Opinia” din 26 septembrie 1940.

• 
  ”Opinia” din 26 septembrie 1940.

• 
• 
  Macheta statuii Regelui Ferdinand în Piaţa Victoriei
• 
  Monumentul Ferdinand 1943.
• 
  1942
• 
  1942
• 
  1942

Medalie, " Monumentul Marelui Rege Ferdinand I". Avers: efigia regelui Ferdinand încununat cu lauri, din profil stânga; dedesubt inscripția gravorului E.W.BECKER. Pe margine, în partea superioară inscripția FERDINAND I. Tot pe margine, în stânga și dreaptă, crenguțe de lauri. În partea inferioară, anii 1865 1927 și 1914. Revers: inscripția SUB/ DOMNIA/ M·S·REGELUI CAROL·II·/ S'A RIDICAT/ MONUMENTUL/ MARELUI REGE/ FERDINAND I. Dedesubt, stema primăriei București, cu inscripția, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI/ BUCUREȘTI/ 1940. Pe margine, în partea inferioară, PRIMAR GENERAL G.RAL V.DOMBROWSKI

• 
• 

Load video

YouTube

YouTube might collect personal data. Privacy Policy

ContinueDismiss

Monumentul Regele Ferdinand 1942

Ferdinand s-a nascut la Sigmaringen, in anul 1865, fiind al doilea fiu al Principelui Leopold de Hohenzollern, fratele mai mare al Regelui Carol, si al Principesei Antoaneta, infanta Portugaliei. El a venit pentru prima oara în România la numai 19 ani, in 1884, dupa care s-a reîntors în Germania pentru a-si continua studiile liceale si universitare. In 1889 s-a stabilit la Bucuresti pentru a-si putea îndeplini atributiile de mostenitor al tronului României.

Dupa o idila cu poeta Elena Vacarescu, domnisoara de onoare a Reginei Elisabeta, în data de 10 ianuarie 1893 se casatoreste cu printesa Maria, fiica ducelui Alfred de Edinburg (fiul reginei Victoria) si al ducesei Maria (fiica tarului Alexandru al II al Rusiei). Împreuna au avut sase copii, cel mai mare, botezat Carol, urmând sa devina Carol al II-lea.

Frumusetea fizica cu care Ferdinand fusese din plin înzestrat, avea sa fie de foarte scurta durata. In 1897, Principele s-a îmbolnavit de febra tifoida, scapând cu viata ca printr-o minune.

In 1914, Ferdinand a devenit Rege al României, la 49 de ani, depunând juramântul solemn si promitând ca va fi "un bun roman". In timpul primului razboi mondial s-a alaturat curentului favorabil Antantei, si în 1916, pe 14 august, a prezidat Consiliul de Coroana în cadrul caruia a luat o hotarâre dramatica: intrarea României în razboi împotriva tarii sale natale, Germania.

Cu tot entuziasmul romanilor, situatia de pe câmpul de lupta nu a fost favorabila, o buna parte din teritoriul României fiind ocupat de catre trupele Puterilor Centrale. Ferdinand si întregul guvern roman s-au refugiat, în noiembrie 1916, la Iasi.

Pentru Rege si Familia sa a fost o perioada extrem de grea, perioada în care toate planurile pareau sa se naruie. In plus, în 1917, murea de febra tifoida, la numai 4 ani, Principele Mircea, cel de-al saselea copil al cuplului regal. Dupa ce a refuzat sa ratifice pacea separata intre Puterile Centrale si România, situatia avea sa se schimbe în cursul anului 1918, anul de nastere al României Mari. Ferdinand s-a întors triumfal la Bucuresti în fruntea armatei, trecând pe sub arcul de triumf, întâmpinat fiind de populatia entuziasta.

In 1921, Ferdinand va avea bucuria sa traiasca nasterea nepotului sau, Mihai, fiul lui Carol si al Elenei.

La 15 octombrie 1922 a avut loc la Catedrala Reîntregirii din Alba Iulia ceremonia de încoronare a lui Ferdinand si Maria ca suverani ai României. Ea a simbolizat actul unirii tuturor romanilor sub sceptrul aceluiasi monarh. La festivitatile de la Alba Iulia si Bucuresti au luat parte reprezentanti din treisprezece state a lumi ca o noua confirmare internationala a Marii Uniri. Sub guvernarea lui Ferdinand s-a transpus de fapt programul democratic ce a stat la baza desavârsiri unitatii nationale si care a consfintit prin Constitutia din 1923, bazele României.

Ferdinand I a fost “Întregitorul de tara“, sub sceptru sau realizându-se Marea Unire din 1918, cel mai important act din istoria poporului român. A devenit primul rege al tuturor românilor. A fost omul reformei agrare, al celei electorale si al actiunilor vizând consolidarea statului national unitar român.

În 1914, când Ferdinand a urcat pe tron, România avea 7,7 milioane locuitori si 137.000 km patrati; în 1927, la moartea sa, tara numara 17,1 milioane locuitori si avea 295.049 km patrati. Dintr-o tara mica, România ajunsese un stat cu marime medie în Europa (locul 8 dupa numarul de locuitori si locul 10 dupa suprafata). În cei 13 ani de domnie, România a cunoscut mari progrese pe toate planurile - cultural, politic, economic -, un dinamism cu adevarat remarcabil, care demonstra în mod graitor vocatia constructiva si inteligenta regelui român.

Suveranul se stinge din viata în 1927 la 63 de ani, fiind înmormântat la Curtea de Arges în necropola regala, alaturi de unchiul sau Regele Carol I si Regina Elisabeta.

Links: Bucurestiul Uitat OUATIB Loading comments... Return to top Referinta: