View source for 1300

<td style="background-color: #e1e1e1;" style="font-family:Papyrus;" style="font-size:x-large;" style="font-weight:bold;"><h1 style="text-align: left;" style="font-family: papyrus;">
==Centrul Bucurestiului in 1934==</h1></td>

*[[Harti si Planuri|Hărti si Planuri]]

Constantin C. Giurescu, „Istoria Bucureștilor din cele mai vechi timpuri până în zilele noastre”

[[File:1300_Bucuresti_-_Color_logo.png|600px|thumb|center||alt=1|Constantin C. Giurescu, „Istoria Bucureștilor din cele mai vechi timpuri până în zilele noastre”]]

,,Pe partea drepta a raului Dambovita au fost cel putin trei afluenti, trei gârlite, dintre care cea mai cunoscuta se numea Dâmbovicioara. Ea izvora,dupa cât se pare, din versanul de est al dealului Spirii, si anume, aproape de extremitatea lui sudica, trecea prin Mahalalele Sfintii Apostoli si Antim, se unea cu pârâul numit gârlita, traversa Podul Calicilor-actualmente Calea Rahovei- în dreptul gradinii din fata strazii Sf. Ilie si apoi, pe lânga fostul Hotel Avram si pe lânga crucea de la poalele Dealului Patriarhiei, se varsa în Dâmboivita pe locul actualei Piete a Unirii. Lungimea ei era, potrivit Regulamentului Organic, de 795 stânjeni. adica 1.563 metri. Alte opinii ne informeaza ca Dâmbovicioara nu ar fi fost un afluent al Dâmbovitei, ci bratul ei care ocolea pe la miazazi ostrovul din fata Curtii domnesti si care, în actele secolului al XVIII-lea, e cunoscuta sub numele de ,,matca veche''. Chestiunea nu este înca definitiv lamurita''???


[[File:1300_Bucuresti.png|600px|thumb|center||alt=1|Constantin C. Giurescu, „Istoria Bucureștilor din cele mai vechi timpuri până în zilele noastre”]]

[[File:1300_Bucuresti_-_Color.01logo.jpg|600px|thumb|center||alt=1|Constantin C. Giurescu, „Istoria Bucureștilor din cele mai vechi timpuri până în zilele noastre”]]

*Apa Lanariei(Garlita)

*Privalul cociocului

vechile cursuri de apă, precum Privalul Cociocului, o gârliță care se desprindea din baltă și se vărsa înapoi în Dâmbovița, pe la fostul Abator.

între mahalaua Cărămidarii de Jos și dealul Șerban Vodă, unde se afla Grădina Bellu și mai apoi s-a amenajat Cimitirul Bellu, s-a format o baltă înconjurată de stuf înalt de aproape 4 metri. Prisosul de apă se scurgea înapoi în Dâmbovița mamă printr-o gârliță căreia i se spunea Privalul Cociocului.

al treilea afluent al Dambovitei era Privalul Cociocului, consemnat prin secolul al XVIII-lea. La inceputul secolului al XX-lea, zona Cociocului a fost populata cu familii de tigani mahomedani. Ulterior, lacul a scazut si s-a tranformat intr-o mlastina si un loc in care erau depozitate resturi”. Batranii din zona Piscului si Vacaresti confirma existenta acestei mlastini infricosatoare

 „Lucrarile la Cocioc au inceput prin 1967 – 1968 si, ani de zile, s-a lucrat la curatarea fundului. Cat de bine s-a reusit, nu se stie. Nu degeaba i se spune lacul fara fund”

Zona Cocioc în anul 1960, actualul parcul al Tineretului a cărui amenajare a durat din 1965 până la 1974. Balta Cocioc s-a format între mahalaua Cărămidarii de Jos și dealul Șerban Vodă, ca urmare a inundațiilor periodice provocate de apele Dămboviței. După inundații apa se scurgea înapoi în Dâmbovița printr-un pârâu numit Privalul Cociocului care trecea aproximativ prin zona actualei străzi a Baladei și aleii Livada cu Duzi. 


[[File:Zona_Cocioc_în_anul_1960_2.jpg|600px|thumb|center||alt=1|Zona Cocioc în anul 1960]]

[[File:Zona_Cocioc_în_anul_1960.jpg|600px|thumb|center||alt=1|Zona Cocioc în anul 1960]]