==Parcul Kiseleff==

Parcul Kiseleff Parcul Kiseleff Adresa: Str. Arh. Ion Mincu/Bd. Aviatorilor Adresa: Sos. Kiseleff/Bd. Barbu Delavrancea Ani in existenta: 1847-Prezent Google Maps Autor: Cornel D. Şoseaua Pavel D. Kiseleff Parcuri *Parcuri si Gradini

Mai putin cunoscut este faptul ca ideea unei gradini publice situate undeva dincolo de Podul Mogosoaiei (actuala Calea Victoriei) a avut-o chiar generalul conte Pavel Kiseleff. La propunerea sa in Regulamentul Organic in capitolul I, Sectia V-a, este introdus un articol referitor la infrumusetarea capitalei care prevedea infiintarea a trei parcuri obstesti (adica parcuri) pentru preumblarea publicului Primul pornea de la Podul Mogosoaei, pe locul cel din dreptul hanului Filaret, al d-lui hatman Dimitrie Ghica, si acela al Principesei Trubetcoi, ce este alaturi cu al hatmanului, ca sa se faca din amandoua unul. Al doilea parc urma sa se faca la capul podului Mogosoaei in locul unde a fost gradina chioscului lui Mavrogheni, iar la treilea in dosul Mitropoliei in livedea lui Filaret.

parcul cu sutele de tei si arbusti a fost inaugurat in 21 septembrie 1847. In semn de respect pentru reformele lui Pavel Dimitrievici Kiseleff din timpul stapanirii rusesti, din perioada 1828-1834,

Pe la 1843 Adunarea Obsteasca din Tara Romaneasca votase in unanimitate alocarea de fonduri in vederea inaltarii unei statui a lui Kiseleff. Domnitorul Gheorghe Bibescu (1842-1848) s-a grabit sa-l anunte, numai ca generalul i-a raspuns cu modestie printr-o misiva datand din 7 iunie 1843 unde propunea sa se dea o cu totul alta destinatie sumei. Printre sugestii, singura de altfel pusa in practica, a fost si aceea de a face o gradina publica la inceputul Aleii Baneasa. In acest scop s-a apelat la experienta unui arhitect peisagist si cum la acea vreme era greu sa gasesti asa ceva pe plaiuri dambovitene, a fost adus un vienez: Carl Friedrich Wilhelm Meyer.

Cine a fost Carl Friedrich Wilhelm Meyer?

Putine lucruri poti afla astazi despre unul dintre cei mai importanti arhitecti peisagisti ai Romaniei. Imi pare greu de explicat cum a cazut in uitare omul caruia ii datoram doua dintre atractiile Bucurestiului: parcul Cismigiu si soseaua Kiseleff.

Carl Friedrich Wilhelm Meyer s-a nascut la 3 iulie 1917 in localitatea Ostdorf, aflat la acea vreme in componenta Marelui Ducat Meklemburg-Schwerin. Stim despre el ca ajunsese inca din tinerete renumit pentru solutiile sale ingenioase astfel incat, atunci cand domnitorul Gheorghe Bibescu i-a solicitat agentului sau de la Viena sa-i recomande un mester gradinar priceput, i s-a sugerat chiar din partea directorului gradinilor imperiale, baronul Hegal, sa-l aleaga pe Meyer.

Meyer avea 26 de ani cand soseste la Bucuresti insotit de ajutorul sau, Franz Harer. La 22 decembrie 1843 cei doi semnau contractul prin care se angajau sa dea Bucurestiului o gradina cum nu se mai vazuse pe la noi. In planul de amenajare si memoriul explicativ arhitectul vienez propunea plantarea a 2.000 de tei asezati pe patru randuri de-a lungul drumului. Sigur insa ca sarcina lor a fost mult mai complicata decat poate parea la prima vedere, intregului teren salbatic si plin de hartoape trebuind sa i se dea o forma.

Meyer, spuneam, este si cel care a gandit Cismigiul dar si alte gradini din jurul Bucurestiului printre care si gradina Magurele. Si poate ca ar fi apucat sa faca si alte lucruri minunate pentru tara noastra daca n-ar fi fost rapus de tifos, atat el cat si sora sa, Doris in varsta de numai 17 ani. Carl Friedrich Wilhelm Meyer avea doar 35 de ani cand a murit la 3/15 august 1852. A fost inmormantat in cimitirul evanghelic din Bucuresti.

Parcul Kiseleff a fost inaugurat la 21 septembrie 1847.

Cu mare fast, in prezenta a 70.000 de bucuresteni dupa cum scrie presa timpului, si a domnitorului, are loc inaugurarea parcului si a soselei care a fusese botezata Kiseleff. Tot atunci sunt construite chioscuri, pavilioane, bufete, si un lac artificial. Pentru a rupe monotonia bulevardului, Mayer proiectase si doua ronduri. La rondul intai, aflat in dreptul scolii nr. 11 de astazi, se afla un mare bazin metalic care alimenta o fantana arteziana amplasata in mijlocul rondului. Daca nu ma insel, cred aceasta a fost prima fantana arteziana din Tara Romaneasca. Planule lui Mayer se referau doar la portiunea cuprinsa intre Capul Podului si Bufet, loc aflat in dreptul strazii Ion Mincu. Trebuie spus ca Bufetul nu exista la acea data el fiind construit mai tarziu de arhitectul Ion Mincu. De aici soseaua Kiseleff, flancata de doua drumuri laterale, era strajuita de patru randuri de tei si se intindea pana la al doilea rond sau rondul cel mare. La rondul al doilea se va construi mai tarziu Arcul de Triumf. In a doua jumatate a secolului al XIX-lea pe locul unde este azi Romexpo se afla un hipodrom, iar soseaua a fost continuata pana acolo. Spre sfarsitul aceluiasi veac soseaua era compusa dintr-un drum central pentru trasuri incadrat de cate doua alei pe fiecare parte. Asa se face ca pietonii, biciclistii, calaretii aveau fiecare cate un drumeag propriu.

==

Din gardul școlii pe partea stângă și de la Muzeul de Geologie incepe parcul înscris pe lista monumentelor istorice și numit oficial în 1915 "Parcul Kiseleff", parc ce a fost creat odată cu trasarea drumului prin pădurea din zonă, în 1832 -1835 de guvernatorul Kiseleff. Parcul a apărut inițial pe locul fostei grădini cu flori rare atunci, lalele, garoafe și trandafiri, creată chiar de vodă Mavrogheni, parc ce s-a tot extins în vremea domnitorilor Gh. Bibescu și a lui Barbu Știrbei.

Povestea parcului este frumoasă și se leagă de numele generalului rus care a refuzat onoarea oferită de români de a i se ridica o statuie, el cerând ca banii alocați acesteia să fie folosiți în interes public, dorință respectată, astfel că artizanul horticol al Vienei și parcului Cișmigiu, peisagistul horticol Karl Frederich Meyer este angajat. El a plantat aici câteva mii de pomi, în special tei, a făcut piste pentru pietoni, bicicliști și trăsuri, a ridicat multe chioșcuri și pavilioane. Aici era locul de întâlnire al unei clase privilegiate, tot aici se țineau mai apoi renumitele bătăi cu flori din duminica Floriilor, serbări la care participau cei ce plăteau o taxă pentru scopuri caritabile impusă de regina Maria.

În semn de respect pentru generalul Kiseleff, parcul este inaugurat cu mult fast de ziua onomastică a acestuia, 29 iunie 1844.

Parcul a fost mereu amenajat și modernizat până la război. Au fost ridicate mai multe statui, cele ale lui Ovidiu de Medrea, Delavrancea și Leonard, prințul operetei sunt și azi la locul lor. A dispărut Monumentul Infanteriei creat de Ion Jalea în 1936, demontat din ordinul mareșalului Antonescu și depozitat la Muzeul Militar de unde a dispărut. A fost înlocuit de Statuia Soldatului Sovietic Eliberator a lui Baraski, mutată și ea după 1989 în perimetrul fostului meu vecin, Cimitirul Eroilor Sovietici. Acum aici se află un monument nu foarte atrăgător dedicat infanteriei române creat de Ion Bolborea după cum scrie pe plăcuță.