Foisorul De Foc: Difference between revisions
No edit summary |
No edit summary |
||
| (One intermediate revision by the same user not shown) | |||
| Line 16: | Line 16: | ||
Numit initial "Observatorul dr Foc" | Numit initial "Observatorul dr Foc" | ||
</pre> | </pre> | ||
Locatia prezenta: Bd. Ferdinand nr. 33, sector 2 | |||
Anul este 1890 si turnul Coltei fusese demolat cu doi ani mai inainte (1888). Administratia orasului era presata de necesitatea unui nou turn de supraveghere şi alarmării pompierilor în caz de incendiu. A doua mare problema a stapinirii era modernizarea alimentării cu apă a zonei de est a oraşului. Asa s-a nascut idea unui rezervor de compensare care, prin înălţimea lui să fie adecvat şi ca Foisor de Foc. | |||
Foisorul de Foc v-a fii o cladire de 42 metri înaltime aflata între Calea Mosilor si Nerva-Traian, mai precis: la intersectia strazii Traian cu bulevardul Regele Ferdinand, în imediata apropiere a bisericii Oborul-Vechi (monumentul ocupa centrul unei piatete care îi poarta numele si catre care mai converg si alte artere, respectiv strazile Vasile Stroescu, Iancu, cavaler de Flondor, Zece Mese si Popp de Basesti). | |||
Proiectul clădirii a fost incredintat arhitectului şef al Primăriei, George Mandrea (absolvent al Institutului de Arhitectură de la Dresda - Germania), profesor la Şcoala de Arhitectură din Bucureşti. Au fost mai multe variante unele mai greoaie. Ultimul proiect reprezentind clădirea suplă şi impunătoare cu elevatie de 42 metri a fost aprobat. Primul etaj, era destinat inginerului şi lucrătorilor reţelei de apă iar la etajul doi era cazarma soldaţilor pompieri care executau supravegherea oraşului. Constructia a inceput la 17 septembrie 1890. | |||
La 28 februarie 1892, Primăria a primit clădirea pentru receptie, sprobind calitatea execuţiei. | |||
1911 | |||
Un singur fapt nu era in concordanta cu planurile facute: faptul că Uzina de Apă nu primise noile pompe, cu capacitate sporită, care să poată ridica apa la înălţimea rezervorului. (O nouă uzină de apă a fost inagurată în 1924, dar la acel moment reţeaua de apă oraşului era destul de dezvoltată pentru a putea fi folosită pentru stingerea incendiilor.) | |||
Pentru acest motiv, la 22 aprilie 1892, Primăria a cedat Companiei de Pompieri întreaga clădire. Parterul a fost amenajat pentru trăsurile de incendiu şi caii acestora. Etajul 1 a devenit cazarma soldaţilor iar etajul 2 a fost destinat pentru comandant. Asa cum a fost proiectat supravegherea oraşului de la înălţimea turnului s-a făcut până în anul 1910. Foișorul de Foc a fost folosit de către pompieri până în 1935, când și-a pierdut rolul, întrucât în București se ridicau tot mai multe clădiri înalte, iar introducerea telefoniei făcea inutilă existența unui turn de veghe. | |||
Deci, începând din anul 1892, clădirea a intrat în conştiinţa bucureştenilor ca POSTUL DE POMPIERI Nr. 5 - FOIŞORUL DE FOC, devenind un punct de reper în peisajul citadin şi în zilele noastre. | |||
În anul 1935, pompierii s-au mutat într-o cazarmă nouă, clădirea aviind mai multe destinaţii până în anul 1963 când a devenit FOIŞORUL DE FOC - MUZEUL POMPIERILOR ROMÂNI. | |||
<gallery mode="packed-hover" caption="Foisorul De Foc"> | <gallery mode="packed-hover" caption="Foisorul De Foc"> | ||
Foişorul_de_Foc_în_1929_Ionescu,_Nicolae_(1903-1974).jpg| 1929 Foto: Nicolae Ionescu. | Foişorul_de_Foc_în_1929_Ionescu,_Nicolae_(1903-1974).jpg| 1929 Foto: Nicolae Ionescu. | ||
Bd._Pache_Protopopescu,_Foișorul_de_Foc.jpg | |||
Foisorul_De_Foc_1965.jpg|1965 | Foisorul_De_Foc_1965.jpg|1965 | ||
Foișorul_de_foc,_1980.jpg|1980 | Foișorul_de_foc,_1980.jpg|1980 | ||
Latest revision as of 01:18, 10 January 2026
==Foisorul De Foc==
| Localizare: Bd. Ferdinand I Nr. 33 | Ani in existenta: - |
| Adresa alternativa: | Google Maps |
| : | |
| *Cladiri Istorice | Autor: Cornel D. |
Numit initial "Observatorul dr Foc"
Locatia prezenta: Bd. Ferdinand nr. 33, sector 2
Anul este 1890 si turnul Coltei fusese demolat cu doi ani mai inainte (1888). Administratia orasului era presata de necesitatea unui nou turn de supraveghere şi alarmării pompierilor în caz de incendiu. A doua mare problema a stapinirii era modernizarea alimentării cu apă a zonei de est a oraşului. Asa s-a nascut idea unui rezervor de compensare care, prin înălţimea lui să fie adecvat şi ca Foisor de Foc.
Foisorul de Foc v-a fii o cladire de 42 metri înaltime aflata între Calea Mosilor si Nerva-Traian, mai precis: la intersectia strazii Traian cu bulevardul Regele Ferdinand, în imediata apropiere a bisericii Oborul-Vechi (monumentul ocupa centrul unei piatete care îi poarta numele si catre care mai converg si alte artere, respectiv strazile Vasile Stroescu, Iancu, cavaler de Flondor, Zece Mese si Popp de Basesti).
Proiectul clădirii a fost incredintat arhitectului şef al Primăriei, George Mandrea (absolvent al Institutului de Arhitectură de la Dresda - Germania), profesor la Şcoala de Arhitectură din Bucureşti. Au fost mai multe variante unele mai greoaie. Ultimul proiect reprezentind clădirea suplă şi impunătoare cu elevatie de 42 metri a fost aprobat. Primul etaj, era destinat inginerului şi lucrătorilor reţelei de apă iar la etajul doi era cazarma soldaţilor pompieri care executau supravegherea oraşului. Constructia a inceput la 17 septembrie 1890.
La 28 februarie 1892, Primăria a primit clădirea pentru receptie, sprobind calitatea execuţiei.
1911 Un singur fapt nu era in concordanta cu planurile facute: faptul că Uzina de Apă nu primise noile pompe, cu capacitate sporită, care să poată ridica apa la înălţimea rezervorului. (O nouă uzină de apă a fost inagurată în 1924, dar la acel moment reţeaua de apă oraşului era destul de dezvoltată pentru a putea fi folosită pentru stingerea incendiilor.)
Pentru acest motiv, la 22 aprilie 1892, Primăria a cedat Companiei de Pompieri întreaga clădire. Parterul a fost amenajat pentru trăsurile de incendiu şi caii acestora. Etajul 1 a devenit cazarma soldaţilor iar etajul 2 a fost destinat pentru comandant. Asa cum a fost proiectat supravegherea oraşului de la înălţimea turnului s-a făcut până în anul 1910. Foișorul de Foc a fost folosit de către pompieri până în 1935, când și-a pierdut rolul, întrucât în București se ridicau tot mai multe clădiri înalte, iar introducerea telefoniei făcea inutilă existența unui turn de veghe.
Deci, începând din anul 1892, clădirea a intrat în conştiinţa bucureştenilor ca POSTUL DE POMPIERI Nr. 5 - FOIŞORUL DE FOC, devenind un punct de reper în peisajul citadin şi în zilele noastre.
În anul 1935, pompierii s-au mutat într-o cazarmă nouă, clădirea aviind mai multe destinaţii până în anul 1963 când a devenit FOIŞORUL DE FOC - MUZEUL POMPIERILOR ROMÂNI.
- Foisorul De Foc
-
1929 Foto: Nicolae Ionescu.
-
1965
-
1980
-
1987
Links: [https:// ] |
Referinta: